După prea multe premii obținute și mai ales în urma experiențelor adunate de la cele mai grele competiții din lume cu toții ne întrebăm ce mănâncă Andrei Roșu? De unde își trage energia? Se poate doar cu legume, leguminoase, fructe, salate, semințe și nuci să termini o cursă de alergare în condiții arctice, 6633 Ultra (566 km).

În prima parte a acestui episod de podcast vegan aflăm răspunsurile la aceste întrebări direct de la Andrei. Pe lângă aceste răspunsuri aflăm și ce anume ar trebui să avem zilnic în casă pentru o dietă echilibrată.

Acesta este unul dintre acele episoade pe care ar fi bine să îl asculți cu un creion sau stilou în mână și un carnețel din hârtie reciclată dacă este posibil.

Menționate în acest episod

• checkyourfood.com

Contactează-l pe Andrei

• andreirosu.org;
• facebook.

Transcriere episod

Acest episod a fost transcris de Dominic Ilie.

Andrei Roșu: E scump să fii sănătos, dar să fii bolnav e între 10 și 100 de ori mai scump. Lăsând celelalte toate consecințe la o parte.

Intro: De la vegan la vegan, cu Valentin Arhanghel. Primul podcast vegan din România cu vegani pentru vegani dar mai ales pentru cei interesați de un stil de viață vegan. Acest podcast este un proiect valvegan.ro. Subiectele abordate în acest episod nu sunt sfaturi legale sau medicale și rămân la nivel de conversație între prieteni.

Valentin: Bine ai revenit la podcastul de la vegan la vegan, episodul 6 din sezonul 2. Acest episod este despre unul dintre cele mai noi branduri vegane din România în acest moment, Filgud, cu Andrei, dar și despre ce mănâncă Andrei concret ca vegan. Te salut, Andrei! Ce faci?

Andrei: Salut, Valentin! Ce să fac?! Tocmai am mâncat, tocmai am alergat și tocmai m-am pregătit de treabă pentru o nouă zi de lucru.

Valentin: Okay, atunci na, hai să mai alergăm un pic și prima întrebare pe care evident, ai auzit-o de atâtea ori, de ce vegan? De ce ai ales un stil de viață vegan? Altceva n-aveai de făcut, ce ți-a venit?

Andrei: Uite, era frumos să începi invers decât cum începi de obicei la podcasturi, cu toată lumea se oprește 60 de secunde… Bun. De ce am devenit vegan?

Valentin: Da, de ce ai ales stilul ăsta de viață?

Andrei: O să pară ciudat ce spun, dar eu mă consider normal în ceea ce privește nutriția și îi consider pe ceilalți ușor în afara normei, ca să nu spun anormali. Și probabil că peste 30-40 de ani nu va mai fi această separare cu vegan, non-vegan, carnist.

Probabil că vor fi pur și simplu oameni cu o nutriție normală și vor mai fi, eu știu, cazuri izolate de oameni care fug în pădure și pe ascuns omoară un animal și că să mai simtă nu știu ce… au ușoare reminiscențe din zona neoliticului, paleoliticului.

Valentin: Păi sună foarte aproape ce spui tu, sau nu știu..

Andrei: Da, eu așa cred, pentru că nu mai este sustenabil în niciun caz. Și sunt multe, cred că este o intersecție de factori care o să conducă la un stil de nutriție bazat pe plante, în principal. Chiar dacă vor mai și fi tentative de laborator, de culturi bazate pe celule stem, sau carne, sau insecte, greieri… am tot auzit tot felul de variante, cred că în principal 80-90% nutriția va fi bazată pe plante.

Și în special pe acele plante care consumă puține resurse, că și asta este o discuție. Da. Dar așa pe foarte scurt, cred că m-am născut vegan, pentru că niciodată n-am avut o bucurie sau o plăcere în a vedea cum sunt chinuite animalele, dar n-am asociat evident… până la o anumită vârstă nu asociezi suferința animalelor cu ceea ce pui în farfurie… și, având doi copii, chiar am observat lucrul ăsta că până pe la 5-6 ani impresia lor despre felul în care ajunge carnea în supermarket, în acele caserole cu denumiri bizare cu „puiul fericit” și cu „curcanul simpatic” ș.a.m.d., este că porcușorul se lasă pe vine așa, se screme și iese carnea.

Deci așa credea fata mea că ajunge acolo, știi, cum ies ouăle. Bun. Undeva pe la 32 de ani am devenit tată. Atunci apar anumite transformări cred eu, în mulți dintre noi. Poate unii profităm de ele, unii încercăm să le ascundem, dar începi să observi niște lucruri și începi să fii conștient de ceea ce psihologii denumesc disonanță cognitivă.

Și anume, ai niște valori, crești cu niște valori, vrei să le împărtășești și copiilor, evident generațiilor următoare. Printre valori se numără cu siguranță și această dragoste față de animale, fără a trage o linie de separare între ele și, copiii au acest ”de ce?” pe care încep să-l formuleze în mod excesiv de la o anumită vârstă, vor să înțeleagă toate lucrurile și la un moment dat vine și întrebare ”dar de ce totuși punem în farfurie pui, dacă ne-am jucat acum o oră la ferma de animale cu un pui?” sau cu o văcuță sau cu, sau cu sau cu….

Și atunci sigur că tu încerci să îmbraci într-o poveste frumoasă… bine, când sunt foarte mici normal că n-o să-i explici că-i tai gâtul și că urlă porcul juma de oră acolo sau că aleargă afară…

Valentin: Cum ar fi dacă în introducere în copilăria copilului ar fi exact asta…

Andrei: Să știi că pentru mulți din păcate, mai ales în mediul rural, cam asta e introducerea și din câte îmi amintesc, pentru că și eu am copilărit în vacanțe la țară, porcul era tăiat, lovitura decisivă în multe sate, era invitat un copil.

Valentin: Așa este. Îmi aduc și eu aminte.

Andrei: Da. În timp ce toți ceilalți stăteam cu perna pe cap… sau fugeam de acasă când se tăiau animalele. Și oricum vedeam la bunicii noștri felul în care se purtau cu animalele… până la tăiere era diferit de ce vedem acum în filme, la ferme.

Adică era o relație apropiată, personală. Aveau un nume multe dintre animale, chiar dacă la un moment dat erau sacrificate și atunci vedeam și suferința bunicilor, când erau sacrificate animalele. Adică o făceau ca ultimă, așa, ultimă instanță.

Valentin: Și crezi că tu ai vrut să faci ceva diferit față de părinții, bunicii tăi, pentru copiii tăi?

Andrei: Cred că întotdeauna a existat ceva acolo care urma să se activeze la un moment dat în contextul potrivit. Și mi-amintesc că am început treptate, în momentul în care m-am apucat să fac sport prin 2009-2010, tocmai pentru a fi model pentru copiii mei, atunci au început să apară și mici schimbări.

În primul rând sportul are un mare avantaj în afară de câteva sute de beneficii, multe dintre ele evident, are un avantaj și anume că te face mult mai atent cu corpul tău. Adică ești mult mai exigent la ceea ce pui în farfurii.

În afară de faptul că devii mai conștient de ce se întâmplă în jurul tău, ești mult mai mindful, mai prezent în viața ta, mult mai atent și, observi de exemplu că dacă ai mânca 7-8 chiftele sau 3 burgeri sau mici sau cârnați și ai ieși să alergi, o să observi o mică problemă. Nu intru în amănunte, poate unii dintre cei care ascultă sunt la masă acum, dar cu siguranță ai un randament scăzut.

Nu îți arde de alergare, după 5 minute probabil că o să te oprești. Pe când dacă ai mâncat o salată de fructe sau o salată de legume cu siguranță ai alt spor la alergare.

De asemenea, în momentul în care alergi, sportul de anduranță – ascultam chiar dimineață la alergare podcastul tău cu Maria de la @ce mănâncă veganii și căutam să văd o traducere pentru „resilience” parcă.

Valentin: Da, da, cred că da.

Andrei: Cred că zona asta de anduranță se potrivește destul de bine de reziliență pe termen lung. În momentul în care practici un sport de anduranță o să observi că într-adevăr corpul funcționează mai bine cu plante. Pentru că o dată și cred că cel mai important, se digeră mult mai repede și îți oferă energie.

Și de asemenea îți oferă niște nutrienți care te ajută să te refaci foarte ușor. Și practic iei alimentele la prima mână, nu sunt filtrate de un animal. Într-adevăr carnea din punct de vedere strict nutrițional, lăsând la o parte etica și compasiunea, este un aliment concentrat.

Dar cred că este mult prea concentrat, dacă mă întrebi. Și mulți dintre cei care aleg să consume alimente de origine animală, nu știu cu exactitate cât ar trebui să consume pe săptămână, pentru că orice doctor recomandă niște limite decente. Adică de două ori pe săptămână maxim 150 de grame pește și de două ori pe săptămână maxim 150 de grame carne albă (pui, curcan).

Asta pentru cei care au o dietă bazată și pe animale. Dar în viața reală nu se întâmplă așa, pentru că în viața reală și o spun din perspectiva unei persoane care consuma mai multe alimente de origine animală, mănânci de trei ori pe zi. Că e un mezel, că e nu știu ce, că e o friptură, că e un salam, că …

Valentin: Diferite forme.

Andrei: Da, pentru că e ca și cum ai spune ”e fumător, știi, fumează maxim 2 țigări pe zi”. Astea poate le va gestiona corpul cât de cât decent, știi?

Nu o să întâlnești fumători care fumează de 2 ori pe zi. Iar noi psihologic am asociat întotdeauna grăsimile și alimentele de origine animală cu un fel de recompensă, știi?

Așa că am mai supraviețuit o zi. Probabil că a rămas de la omul ancestral tendința asta, știi, de stăteai înfometat, mai ales când au migrat și s-a schimbat clima și au migrat spre nord și iarna n-aveau ce mânca, făceau foamea o săptămână, două și când prindeau câte un mamut, sau eu știu ce prindeau pe acolo…

Valentin: Și pentru tine practic a fost mai importantă această zonă de nutriție, antrenamente?

Andrei: Au fost foarte mulți factori, pentru că la început plecând din zona asta de antrenamente, îmi făcusem o regulă – 3 zile înainte și 3 zile după un antrenament foarte greu sau o competiție nu consumam alimente de origine animală – și am zis să am în fiecare săptămână, în fiecare weekend câte o astfel de experiență și atunci mai rămânea o zi.

Deci nu pot să zic că mi-a fost greu să renunț de tot. Iar ce a pus capac a fost exact o vizită la o fermă de animale împreună cu băiatul nostru și ne-a întrebat direct, adică după ce ne-am jucat acolo, dacă puiul ăla din farfurie era același de acolo și am zis ”nu pot să trăiesc într-o minciună d-asta eternă”, și în plus în momentul în care faci sport și devii mai interesat de zona asta de sport, începi să citești despre sport.

Și după aia citești și ce are legătură cu alimentele, ceea ce are legătură cu mediul și ușor-ușor vezi că este o legătură clară între ceea ce pui în farfurie și impactul pe care îl are trecerea ta efemeră pe această planetă. Adică impactul este uriaș. Una e să te hrănești cu plante și alta e să te hrănești cu animale.

Adică noi tot așteptăm să facă ceilalți ceva pentru planeta asta, știi? Sigur că 90% nu sunt interesați. Bă, dacă nu vine asteroidul și dacă în timpul vieții mele nu se schimbă radical clima… sau hai, cât o să crească oceanele? O să crească 100 de metri.

Bun! O să fie Bucureștiul la Mediterană. Foarte bine, o să am și eu casă pe malul mării. Se gândesc mai puțin la copii, la nepoți nu mai zic, asta e deja alt film.

Și atunci eu cred că asta este cea mai ușoară soluție pentru fiecare dintre noi de a contribui la sustenabilitatea planetei noastre, a resurselor, pentru un stil de viață de vreo 10 ori mai simplu.

De mâine am renunțat la carne… ar trebui în mod normal să numească clar animalul omorât și pus în caserolă.

Valentin: Da, e uneori un pic poate tranșant, ca să folosesc cuvântul ”o bucată de cadavru”.

Andrei: Da, și evident că în momentul în care alegi stilul ăsta de nutriție începi să te lovești de toate prejudecățile pentru că tu ești tot timpul cu oglinda la tine, știi?

Valentin: Asta voiam să te întreb, când ai început să spui în dreapta și în stânga, să discuți despre ce găseai din punct de vedere nutrițional sau de mediu și vorbeai cu cei din familie, prieteni, cum au reacționat?

Andrei: Interesant e că din 2010 am lansat un blog și blogul meu… nu știam ce presupune să ai un blog, și atunci l-am folosit ca pe un jurnal. Am spus hai să scriu eu ce cred că simt, ce se întâmplă în viața mea, și în felul ăsta o să-mi rămână și mie un jurnal la un moment dat.

Că oricum ajută, scrisul are și un efect terapeutic. Asta chiar cu riscul de a te descoperi în fața celorlalți, știi? Bine, are și avantaje. Că în momentul în care anunți acolo peste 2 ani, voi traversa înot Canalul Mânecii, asta presupune un angajament și față de propria persoană dar și un angajament public, care uneori e mai greu de nerespectat.

Adică dacă spui tuturor că urmează să faci un lucru, chiar trebuie să faci în fiecare zi ceva și să scrii despre asta. Și atunci în momentul în care mi-am prezentat și nutriția și alegerile nutriționale, sigur că au fost 2 tabere.

Cei care zic „foarte bine, Andrei”, care nu sunt neapărat vegani. Erau din zona care înțelegeau conceptul, apreciau, ar fi vrut și ei, chiar aveau multe zile în care reduceau sau eliminau carnea din meniu, și mai era varianta cealaltă care un pic mai retrogradă așa, și mai prinsă în tradiție, în culturi, în tot felul… veneau cu tot felul de explicații, că nu e bine, nu e sănătos, că uite ce dinți, că d-aia avem caninii ăștia, nu știu cum.

Nouă ne e greu să roadem o unghie, darmite să trecem cu dinții printr-o piele de căprioară sau… mă rog. Și mă rog, plus scuzele clasice, știi? Dar intrând pe forumuri de afară și citind despre nutriție, m-am așteptat la astfel de întrebări, aveam și răspunsuri, am fost cât se poate de politicos până la un punct.

Am încercat să am dezbateri și discuții foarte clare. Și ușor-ușor cred că oamenii s-au convins, mai ales că vezi că după 9 ani n-am murit… și transparent, pentru că după vreo 4-5 ani de veganism și alergare, primim foarte des întrebări: ”Andrei, tu ce mănânci?” și totdeauna cheia parcă se află într-o substanță magică, știi? Mamă, Andrei a spus că mănâncă măr. Clar, d-aia aleargă.

Valentin: Are un elixir.

Andrei: Are un elixir. Și până la urmă am făcut o serie de conferințe ”ce mănâncă Andrei” și m-am dus prin țară și am vorbit. Și eu totdeauna încep conferințele pe teme nutriționale cu analizele. Cu istoricul lor. Am din 2003.

Analizele le făceam anual, că așa era în corporație unde lucram, după care am început să le fac o dată la 6 luni, pentru că mi s-a părut mai relevant. Și atunci mi-a fost extrem de simplu, mai ales că aveam analize făcute câteodată înainte de concursuri importante, după cursa aia ca să se vadă ce se pierde, ce se câștigă.

Înainte de veganism, după veganism, să vedem cum a evoluat LDL-ul, HDL-ul, trigliceridele, diverși indicatori de sănătate și de fiecare dată când fac analize, fac un set complet ca la NASA.

Adică nu mă zgârcesc. Am zis că dacă tot… cred că prevenția e foarte importantă și să afli ce orice carență din timp te ajută să previi niște boli destul de grave, dacă e cazul. Și atunci le fac până la nivel de aminoacizi în plasmă, și tot, tot, tot.

Deci durează niște zile până primesc analizele finale, probabil vreo 2 săptămâni la unele dintre ele, dar merită. B12, deci tot, tot, tot, tot, tot.

Valentin: Uite, noi acum suntem mai mult audio și nu vedem analizele, dar ne poți spune de fapt, ce mănâncă Andrei?

Andrei: Păi cred că lucrurile pleacă… e un circuit cred că foarte simplu. În primul rând să ne gândim ce obiective avem în viața personală și viața profesională, de acolo aș pleca.

Pentru că în momentul în care ai niște obiective foarte clare, indiferent că sunt obiective pe o lună, pe un an, pe 10 ani, contează mai puțin, dar când ai un obiectiv foarte clar stabilit și nu te abați de la el, deci e important pentru tine, valorile în care crezi, pentru viitorul tău, atunci îți aliniezi toate deciziile, inclusiv cele nutriționale, la acest obiectiv.

De exemplu dacă tu vrei să alergi peste 4 luni un maraton, zici că e important pentru tine. Ai niște motive acolo, un șir de motive, ai niște …. foarte clare și consider că te va ajuta. Nu știu, să te disciplinezi, să slăbești niște kilograme, să schimbi stilul de viață…

Valentin: Să-ți dovedești că poți.

Andrei: Da, să-ți dovedești că poți. În fine, oricare ar fi motivul ăla, atunci te vei întreba când pui ceva în farfurie ”mă ajută să alerg mai bine, sau să mă refac mai bine sau mă sabotează?” Pentru că în general orice faci în fiecare zi, orice decizie pe care o iei, ori te ajută ori te sabotează în raport cu obiectivul respectiv.

Adică ora la care te trezești, ora la care te culci, oamenii cu care te întâlnești, timpul petrecut pe internet, ce site-uri citești, ce cărți citești, ce pui în farfurie, durata somnului, calitatea lui, calitatea alimentelor, nu știu.

Tot ce… cred că până la urmă fiecare zi este o sumă de obiceiuri și de decizii acolo, nu? Și așa cum viața e o sumă de decizii până la urmă. Și atunci lucrurile devin destul de simple și în zona de nutriție.

Adică te întrebi: ”dacă ăsta este obiectivul meu, personal sau profesional, ce ar trebui să pun în farfurie?”, după care te întrebi: ”bun, ca să pun în farfurie ceva, ce trebuie să pun în coșul de cumpărături sau în lista de cumpărături?” Iar ce pui în lista de cumpărături sigur că are legătură și cu un plan pe care ți-l faci, un plan nutrițional.

Cred că sună complicat la început și e ușor complicat. Și aici ai 2 variante. Varianta simplă: mă duc la nutriționist, îi zic, „Corina, – așa ca să fiu în temă cu una dintre invitatele tale pe care o salut cu drag – uite, vreau să slăbesc 10 kilograme într-un an, nu într-o zi cum vor unii, dar vreau să alerg și un maraton, vreau să fac și aia, vreau să am energie să nu îmi mai cadă capul pe birou la prânz, la serviciu, și ce îmi recomanzi să pun în farfurie?”

Și în momentul ăla o să te pună să îți faci probabil un jurnal nutrițional, nu cunosc stilul de lucru al Corinei, dar în general cam așa se lucrează, faci un jurnal câteva zile, se uită pe jurnal, vede cam ce îți place să pui în farfurie și după care îți calculează niște calorii, îți calculează și plecând de acolo îți construiește un plan.

Aceasta este varianta mai simplă. După care tu te ții de planul ăla ca viezurele.. nu știu, ești foarte consecvent acolo, ca un castor care roade.

Valentin: Te ții atât de mult pe cât îți dorești.

Andrei: Exact. Fără scuze, fără bun… te ții de el. Varianta doi, probabil ceva mai complicată la început, dar cred că e mai ușoară. Este cea în care devii propriul nutriționist și începi să cauți. Varianta cea mai simplă e tot cea cu planul de … cu jurnalul alimentar, jurnalul de nutriție, pentru că intri pe un site frumos… eu folosesc checkyourfood.com.

Toate site-urile de felul ăsta au în spate baza de date a USDA care se actualizează frecvent, Departamentul de agricultură a Statelor Unite, unde sunt nutrienții aferenți fiecărui aliment important. De la banane la orice, de la plante până la alimente de origine animală, ai acolo. Și partea frumoasă este următoarea.

Că tu când îți ții jurnalul ăla, în primul rând pleci de la niște indicatori. Acolo îți va spune, ce greutate ai, ce înălțime, ce sex, ce vârsta, cât de activ ești, îți face un profil, da? Ceea ce durează 5 minute, nu e foarte complicat.

După care îți va spune „tu ai nevoie de atâtea calorii pe zi”. Bun. E o primă informație. De atâta apă, plecând de la niște formule foarte simple. Aici nu știu, să zicem 30 mm pe kg de corp și ajungi la o cantitate. La fel, la calorii.

După care spune, ai nevoie de atâția carbohidrați, de atâtea proteine, de atâtea lipide. Bun. Și după care tu faci jurnalul respectiv și o să vezi la finalul zilei că el îți va spune: îți spune o dată cum stai cu caloriile.

Dacă ești peste sau sub, îți va spune cum stai cu ponderea asta între macronutrienți, între carbohidrați, proteine și lipide, după care intră în amănunt. Acolo e partea interesantă de fapt. Îți va spune legat de aminoacizi, de vitamine, de minerale și de alte elemente de care ai nevoie în corp. Îți va spune care e ponderea lor în ceea ce ai pus tu în jurnal între 0 și 50%, între 50 și 100% și peste 100%

Și de ce zic că e interesant acolo? Pentru că vei vedea că dacă spui în jurnal 3 zile la rând ce pui în farfurie, în primul rând vei vedea ce carențe ai sau pe ce dai banii aiurea. Că dacă ai ceva 1000% înseamnă că n-are sens să mănânci atât de multe calorii doar să obții… că ai putea cu mai puțin să obții 100% din câte ai nevoie, sau 200%.

După care partea interesantă când ții jurnal este că nu mai mănânci toate prostiile, că poate știi că urmează să ții un jurnal și doi, parcă nu-ți vine să iei un aliment din ăla în care trebuie să te uiți pe etichetă și vezi vreo 60 de ingrediente.

Un aliment din ăla super procesat și atunci zici „hai mă, i keep it simple. Îmi fac niște paste cu legume. Sau fac niște mazăre cu orez.” După 3 zile îți cam dai seama. Pentru că noi ce facem? Repetăm mesele. Exceptând niște cazuri în care ești abonat la un restaurant și meniul e foarte variat, îl schimbă la 6 săptămâni, mâncăm cam același lucru.

Adică avem niște gusturi acolo, 5, 6, 7 și le repetăm pe alea. Din păcate de multe ori, indiferent de stilul de nutriție ales, că e omnivor sau vegan, mâncăm destul de puțin științific. Adică mâncăm așa, haiducește. Ce ne place, cu ce ne-am obișnuit, știi? Și asta duce la carențe. Și aici carențele sunt valabile pentru toată lumea, indiferent repet, de stilul de nutriție.

Pentru că poți să spui, okay, veganii nu au B12 în alimentație. Au mai puțin d-alea, d-alea, dar dacă te muți în partea cealaltă vezi că începi să pierzi pe drum din fibre, pui prea puține fibre, ai carență de D și B12 și acolo de multe ori.

Poți să ai probleme de asimilare. Poți să iei B12 cât vrei. Dacă mai ai alte alimente care îți inhibă absorbția n-ai făcut nimic. Jurnalul ăsta nutrițional răspunde foarte simplu și la întrebarea „ce suplimente ar trebui să iau?”.

Pentru că e așa o nebunie, hai să iau cu pumnul. Multivitamine, multiminerale, ia și zinc și calciu, ia și D3, ia și d-ăla, și d-ăla, ia și…

Valentin: Să ne luăm de o grijă.

Andrei: Ia și zinc, ia si d-aia si d-aia. Bă, dar mă întreabă lumea, dar ce suplimente să iau? Păi ai de făcut două lucruri. O dată fă-ți jurnalul ăsta și după aia faci niște analize.

Și o să vezi, în primul rând o să ai surpriza ca acele carențe pe care le vezi în jurnal le vei vedea foarte frumos și în analize. Va fi așa o surpriză foarte mare. Cine s-ar fi gândit că dacă eu nu iau niște alimente care conțin ingredientul X nu o să am nici în sânge. Bun.

Valentin: Și după acest jurnal, tu de obicei cum faci? Îți faci o listă pentru toată săptămâna cu ce cumperi? Sau nu știu.. Ce urmează?

Andrei: Da. După aia lucrurile sunt foarte simple de acolo. Pentru că în momentul în care știi ce carențe ai, în aceeași aplicație… sau soft. De fapt e varianta desktop, aia pe care o am, checkyourfood, acolo zice foarte clar de unde poți să-ți iei nutrienții respectivi.

Și ți-i aliniază în funcție de densitatea lor nutrițională. Adică procentajul din nutrientul ăla să zicem, nu știu, fier, de unde îți iei fier, da? Și acolo ți le grupează după stilul de dietă pe care îl ai.

Adică omnivor, lacto-vegetarian sau lacto-ovo sau pesco-vegetarian sau vegan, așa, și tu selectezi ce dietă ai și atunci îți dă ce posibilități ai. Există și variante în care la B12 să nu ai niciun aliment. Adică zice clar „nu sunt”.

Ai foarte puțin în cătină, însă nu poți să mănânci 300 de grame de cătină pe zi sau să nu speli alimentele. Dar iar acolo, numai că nu ți le iei tu din grădină să știi că le-ai udat doar tu și câinele și … 7 mâini, riști să…

Valentin: Eu am testat asta cu luatul din grădină când am stat 8 luni într-o zonă, să zic la sat, în apopiere… la o oră de București, dar din păcate n-am asimilat, să zic așa. Adică pentru mine nu a fost …

Andrei: Ar trebui să fii într-o zonă în care circulă și animăluțe, pentru că sunt… sunt niște bacterii care ajung acolo, mă rog, de la animăluțe care trec pe acolo prin zonă, știi?

Valentin: Să spunem că era o zonă destul de bună pentru că pe proprietate sunt chiar… cred că e un hectar unde e lăsat așa de mai mult de faună.

Andrei: Am înțeles.

Valentin: Adică îndeplinea mai multe condiții.

Andrei: Da. Probabil că în sute și mii de ani organismul nostru s-a obișnuit… Dar n-are sens să te complici, adică B12 e atât de simplu de luat. Îl iei sub ce formă vrei.

Îl găsești la farmacia din colț și nici nu e nevoie să îl iei zilnic. Eu iau de exemplu o dată pe săptămână. Deși știu că medicii recomandă cantități mai mici zilnic, eu iau o dată pe săptămână și am mereu la analize 800, 900 valoare unde 300 e maximum. Pentru că se pierde destul de mult dacă faci sport.

B-urile se pierde destul de mult la sport. Probabil că dacă nu faci sport un an, doi, după ce devii vegan, probabil că stai destul de okay cu B12. Dacă faci sport se pierde destul de repede și atunci ai nevoie.

Dar în rest… ar fi mai omega cu lanț lung, omega 3 cu lanț lung, EPA DHA pe care iar veganii nu îl pot lua decât dacă iau suplimente, mănâncă alge sau spirulină. Eu iau omega 3 din suplimente alge. Să știți că peștele miroase a alge pentru că el mănâncă…

Valentin: Algele sunt în casa lui și atunci…

Andrei: Exact. Numai că problema asta am subliniat-o și la conferințe mereu. Eu aș evita peștele pe cât posibil pentru că într-adevăr, omega 3 cum ajunge în pește?

Omega 3 este lipofilă, se stochează în grăsimea peștelui. Și cu cât e peștele mai mare cu atât are concentrație mai mare de omega 3. Pentru că el mănâncă pești mai mici, peștii mai mici mănâncă crustacee, crustaceele mănâncă plancton și uite așa se ajunge până la Alga aia.

Numai că același circuit îl au și metalele grele și tot ce se varsă în „supa” asta planetară știi, din toate industriile. Și atunci… că și mercurul se stochează la fel de frumos în grăsimea peștelui.

Valentin: Doar că nu miroase.

Andrei: Da, nu miroase. Și mai bine mergi pe niște suplimente din alge și nu prea ai cum să dai greș. Deci cam asta e cu suplimentele. M-ai întrebat ce fac mai departe.

Păi mai departe… acolo în soft îți spune ce alimente din ce ai tu carențe, conțin cei mai mulți nutrienți. Și atunci tu poți să-ți faci nutriția foarte ușor și acum… tangențial și explicația prețului.

Nu spun că e scump să fii vegan. … îmi vine să-mi smulg părul din cap, cât a mai rămas, pentru că în primul rând e scump să fii sănătos, dar să fii bolnav e între 10 și 100 de ori mai scump, lăsând toate celalalte consecințe la o parte.

Valentin: Mai este un aspect de luat în calcul. Pentru că și eu am avut impresia asta la un moment dat, dar până am aflat că de fapt acel produs procesat sau neprocesat din carne este puternic subvenționat.

Adică dacă subvențiile s-ar întoarce un pic și spre tine, să zic spre Filgud ar fi altfel… alte prețuri, nu?

Andrei: Da, e o concurență neloială aici.

Valentin: Exact.

Andrei: Statul ia niște decizii, nu intrăm în detalii aici. Probabil când subvenția se va schimba, se va regla și consumul ăsta nu va fi complicat.

Dar a propos de preț. Când intri într-un astfel de soft și vezi că tu poți să-ți iei vitamina C din guava, care e 10 lei, dar poți să-ți iei și din ardei congelat, unde poți să îți iei o pungă de un kil cu 15 lei și ai acolo doza pe 3 luni de vitamina C, atunci îți dai seama că poți să iei vitamina C cu 1 leu sau poți să o iei cu 10 lei. Și găsești tone de liste pe Internet în care îți ordonează în funcție de preț nutrienții.

Poți să iei din fructe de pădure, poți să iei din aia, poți să iei din nu știu ce fructe exotice sau dintr-un fruct autohton, poți să o iei din cătină, poți să iei din habar n-am ce…

Deci din nou poți să-ți faci meniul în funcție de buget. E ca și cum… cred că mulți dintre noi dacă ne-am organiza sub forma unui restaurant, și d-aia ajută să faci un curs de bucătărie, nu neapărat vegană… sigur… zona asta de bucătărie vegană, pentru că descoperiți o multitudine de plante și de rețete, nu ajunge viața să faci o ….

Dar te învață să te organizezi cum se organizează un bucătar. Un bucătar într-un restaurant nu gătește la inspirație sau în funcție de ce îi dictează pofta în secunda aia: „Bă, uite am un restaurant, au venit clienții, ce să mâncăm? Păi nu știu, mie mi-e foame aș mânca niște ciuperci cu orez că mi-au rămas în cap de la…”

Valentin: De la Maria.

Andrei: Un bucătar gândește pe termen cel puțin mediu. Adică zice, okay am în față poate 4 săptămâni și presupunând că nu există neapărat… poți să ai un meniu a la carte, și atunci lucrurile sunt destul de simple, dar poți să ai un meniu întins pe 6 săptămâni, nu știu, habar n-am, și atunci te gândești „okay, ce pun în coșul de cumpărături, în listă, în ce gătesc”.

Și atunci dacă ți-ai organizat bucătăria ca un bucătar ar fi mult mai simplu pentru că ai face economii, nici nu s-ar strica jumătate din ce ai în frigider. Și acum vorbesc de statistici, da?

Aproximativ 10% din ce e în supermarketuri plus jumate din ce e în frigider se aruncă la nivel de planetă. Și ai evita foarte simplu dacă ți-ai face un plan. Mai ales când ai și familie lucrurile ar trebui să fie și mai organizate, da?

Pentru că lui X îi place asta, lui Y îi place cealaltă, și atunci trebuie să te gândești. Doar că de multe ori suntem reactivi și dăm vina pe școală, că n-am făcut nutriția în școală, că n-am facut vorbire publică în școală, că n-am făcut de-aia în școală.

Valentin: Avem obiceiul de a ne concentra pe ce nu avem sau nu am avut.

Andrei: Da, eu m-am autoeducat în ultimii ani, mi-am modificat un pic valoarea asta de orientare către trecut, am dus mai mult o orientare spre viitor.

Mi-am tăiat punțile astea cu trecutul, cu nu știu.. simt că mă trăgeau foarte mult înapoi.

Valentin: Uite și asta de făcut înainte să faci lista pentru piață sau supermarket, să mai ieși un pic din trecut, să te concentrezi pe viitor atunci când faci planul acesta de mâncare.

Andrei: Păi știi cum zice, că e prima zi din restul vieții. Adică ai mereu șansa unică de a o lua de la început, știi? Atât cât a mai rămas, pentru că noi totdeauna avem impresia că timpul e așa, nelimitat pe planeta asta, dar se duce repede, și atunci e păcat să nu profiți la maxim de fiecare zi și să te asiguri că ceea ce pui în farfurie îți oferă o calitate a vieții foarte bună.

Și, și psihologic ești aliniat cu ce pui acolo, adică nu ai fricțiunea asta, cineva de a da explicații știi? Și ție și altora că pui în farfurie suferință, știi?

Acum dacă vrei pot să punctez… pot să-ți spun ce am mereu în casă dacă vrei. Pentru că de aici pleacă. Eu degeaba îmi fac un plan pe 6 săptămâni, vine ora prânzului peste o oră și n-am nimic în casă, că atunci ce fac, mai stau o oră, mai trag de timp? Vine foamea aia de lup și zic, bă n-am ce să gătesc, ar lua și mult, hai să comand.

Când ai foame de lup nu comanzi un morcov, hai să fim serioși acum, da? Sau tot felul de recompense din astea bizare.

i atunci te înfigi cu siguranță într-o pizza de 45 de cm și trebuie să alergi vreo 30 de kilometri ca să anulezi doar caloriile, să nu mai zic bălăriile care mai sunt și pe lângă pe acolo în ea.

Valentin: Asta voiam să te întreb. Ce ar trebui să urmărim așa într-un pas de bază, să avem în fiecare zi în farfurie?

Andrei: Păi uite, de exemplu șocul meu pozitiv la începutul lockdown-ului, în martie anul trecut a fost că noi n-am avut nevoie o lună să cumpărăm nimic, n-am avut nevoie să ne înghesuim în supermarket să luăm ce își luau oamenii: făină, drojdie, să facă pâine.

Culmea că n-am simțit niciun miros de pâine, dar mă rog. Pentru că aveam foarte, foarte multe alimente de anduranță: linte, fasole, care cum să zic, le ai acolo, de obicei nu îți iei 100 de grame, știi?

Îți iei un sac, nici nu se strică, le ai în cămară acolo și poți să-ți gătești. Am așa, hai să le împărțim un pic pe gustarea de dimineață, dinainte de antrenament, pe mic dejun, pe prânz și partea de cină. Prima dată am observat că funcționez foarte bine cu antrenamente dimineața.

Adică mut cât mai devreme, azi m-am trezit la 5 frumos și mi-am făcut cei 18 kilometri de alergare. Am observat că funcționez foarte bine cu multă apă la trezire, eu nu beau cafea. N-am nimic cu cei care beau cafea, să nu se înțeleagă greșit, dar n-am băut niciodată, nici măcar când fumam.

Că am fost fumător de la 16 ani la 32 de ani. Nu am avut obiceiul ăsta, n-am vazut valoarea neapărată a cafelei. Dar am observat că dacă pun jumate de litru de apă cu niște lămâie acolo, ca să am și ceva electroliți, și vitamine, mă trezesc foarte, foarte bine.

Adică începe rinichiul, „fabrica noastră” să funcționeze și mă trezesc foarte bine. După aceea, dacă am un antrenament mai scurt de 60 de minute, nu simt nevoia să ingerez ceva, dar dacă vorbim de 90 de minute sau mai mult, atunci mănânc niște fructe.

Când zic fructe, nu mănânc un pepene sau ananas. Poate să fie, de exemplu astăzi a fost o mandarină și o portocală, da? E vorba de niște carbohidrați care să îți pună un pic de niște fibre și să îți dozeze un pic, să-ți dea un pic de energie constantă așa, în timpul alergării, să nu te simți vlăguit. Dar după care se întâmplă micul dejun care e același de 10 ani, cel puțin.

Cu variațiile de rigoare, adică baza e aceiași. Am găsit o carte de gătit pentru copii, se numește ”Mic dejunul leneșului”, conceptul era foarte simplu. E un smoothie, o bază de lapte și niște fructe acolo și le bagi în blender.

Dar ideea era simplă, se face foarte ușor și se bea foarte ușor. Și totdeauna am un lapte vegetal în casă. Știu că mulți fug de laptele de soia, că eu știu, mai ales bărbații, că aoleo le cresc sânii, încep să plângă la Titanic.

Și eu am plâns la Titanic și rochiile stau bine pe mine, dar cu testosteronul să știți că l-am măsurat la ultimele analize aveam valoarea de 24,4 sau 8, era o valoare bună și pentru 20 de ani.

Adică pentru vârsta mea e o valoare foarte bună, e undeva între 9 și 30 cred pentru intervalul meu de vârstă valoarea optimă și, deci nu vă îngrijorați…

Valentin: Nu, la fel și eu cu soia poate mă îngrijoram la un moment dat, dar uite că de ceva vreme îl fac și acasă. Adică…

Andrei: Da, pentru că dacă bei 7 litri pe zi, mănânci doar tofu in continuu, probabil că la un moment dat …

Valentin: Se întâmplă ceva nasol.

Andrei: … te dai cu ojă. Dar hai să nu aberăm acum. Laptele de soia este singurul în afară de laptele de migdale de la Filgud, este singurul din piață care îți oferă niște nutrienți.

Adică dacă te uiți pe etichetă și aici cred că greșesc foarte mult și vegani și non-vegani, pentru că în momentul în care își iau niște produse nu se uită pe etichetă și cred că pleacă din nou de la planul ăla de nutriție, știi?

Adică ce trebuie să aduc acolo. Pentru că practic multe dintre produsele care sunt considerate lapte, bazate pe plante, sunt de fapt apă funcțională. Ai acolo probabil la un lapte de migdale pe piață, 0,5 grame de proteine la 100 de mm.

Valentin: Și mai mult zahăr.

Andrei: Da. La soia se apropie cât de cât de ce trebuie. Are 3 grame acolo, ceea ce este okay. Laptele nostru de migdale are 32 de grame de proteină pe litru, ca să-i liniștesc pe cei care sunt neliniștiți cu proteinele și care oricum nu știu, dacă îi întrebi, „dar câtă proteină ar trebui să consumăm pe zi?”

Și îi spui: uite, între 0,8 și …. sau uite, hai ca să rotunjim 1 gram pe kil corp pe zi. Ești activ.

Dacă nu ești activ, n-are sens să mănânci… proteine, că aminoacizii ăia care sunt niște cărămiduțe, corpul să aibă ce să facă cu el, pentru că dacă tu nu faci sport ca el să folosească aminoacizii ăia la niște procese acolo, și să reconstruiască niște pierderi în mușchi, atunci construiește alte lucruri care poate nu vrei să-ți apară pe corp sau eu știu ce…

Valentin: Le depozitează.

Andrei: Corect. Le depozitează foarte bine pentru vremuri grele. Așa. Bun. Apoi, hai să revenim la shake-ul ăla. Deci am un lapte vegetal, după care am banane cât mai verzi, mulți spun că am rămas cu sechele de pe urma lui Ceaușescu, când nu mai găseai.

Aveai norocul ăsta să prinzi banane, erau de obicei… verde așa, cum sunt frunzele primăvara. Am citit și de vreo 2 ani am înțeles care e avantajul amidonului rezistent și … care se transformă în butirat, mă rog, e o teorie.

Dacă auzi pe net amidon rezistent și butirat înțelegi la ce funcționează bananele astea mai verzi și în general de ce e bine să mănânci orezul rece, pastele reci, pâinea rece, nu imediat când o scoți din cuptor.

După aia am fructele de pădure congelate, iar aici să știți că eu am două… mi-am cumpărat un frigider, la second hand, cu un congelator mare pe care îl țin în cămară în care îmi fac stoc toamna de fructe de pădure.

Bine, acum găsești și în comerț, nu mai e problema asta să faci stoc de fructe de pădure. Numai că de exemplu cătină, sau mai sunt fructe de pădure pe care le stochezi vara-toamna și îmi fac, îmi pun în cutii cu mixuri.

Adică nu stau dimineața să deschid 8 cutii, cutia cu cătină, cutia cu afine, cutia cu coacăze, cutia cu căpșuni, cutia cu vișine, cutia cu eu știu ce mai e pe acolo. Știi? Și pur și simplu le amestec și atunci am luat un pumn.

Mă mai întreabă, dar cât să pun. Eu știu, eu pun un pumn. Mi-am calculat acum 10 ani cât trebuie, dar n-am stat să țin minte știi? Să-mi încarc memoria.

Și dacă mă întrebi ”la ce e bun turmericul sau scorțișoara sau nu știu, piperul negru”, la vremea respectivă am calculat cât am nevoie și a rămas așa și n-am mai stat..

Valentin: A propos de aceste fructe congelate sau orice congelate, ce ar fi mai bun, ceva congelat sau ceva deshidratat sau uscat la 40 de grade? Sau sub? Din punct de vedere nutrițional, ca să fie întrebarea completă.

Andrei: Din ce am experimentat și văd că n-am avut efecte secundare până acum, fructele congelate funcționează foarte bine pentru mine. Și fructe uscate. De exemplu prunele prefer să fie uscate, nu congelate.

Și iau în general bio, ca să nu am probleme în zona asta. Sunt alimente care contează dacă sunt bio sau nu sau unele la care nu contează. Spre exemplu cânepa. Dau un exemple, e unul dintre alimentele la care contează mai puțin dacă e bio sau nu.

Dar știi, sunt liste pe net în care spun foarte bine care sunt fructele și legumele pe care e bine să le iei bio și care sunt celalalte. Presupun că există soluții și la alea non-bio, adică nu îți imaginezi că bagi pesticide în tine și mori a doua zi.

Că dacă speli bine… prin spălare ies destul de multe de acolo și dacă mai pui și un pic de bicarbonat de sodiu acolo și … mai ales la cele care au tradițional mai multe pesticide.

Eu știu, căpșuni sau alte alimente, struguri… atunci poți să scoți destul de bine pesticidele de acolo sau alte … de protecție. Deci eu merg pe congelat. De exemplu, și aici iar ne întoarcem la preț, am găsit de câțiva ani și cumpăr și avocado congelat, tăiat bucăți.

Sunt cuburi, se găsesc într-un hipermarket și e 30 de lei o pungă de un kilogram, rețineți, și eu îmi pun 2 cubulețe, cred că sunt… nu știu.

Mie îmi ajunge 2 luni de zile o pungă din aia. Cred că dacă aș lua avocado… avocado totuși chiar dacă s-a ieftinit ar fi scump și operațiunea complicată să stau să tai în fiecare dimineață… pentru 2 cuburi tai un avocado, sau jumate și restul… știi?

Și atunci iei congelat, frumos, ai o sursă de grăsime foarte bună acolo și aș puncta sursa asta de grăsime pentru că foarte mulți oameni când fac tranziția de la nutriția bazată pe plante și animale la plante, au mese din care lipsesc nu doar proteinele alea de care lumea e speriată, ci și grăsimi.

Și atunci ți se face foame repede. Sațietate. Sațietatea în general e dată de grăsimi și de proteine care se digeră un pic mai lent. Că de exemplu una e să mănânci o salată chioară și alta e să pui pe salata aia niște nuci, semințe și o sursă de ulei, sau de grăsime, un avocado sau un ulei.

O să zic că se digeră mai lent și ți se face foame mai greu. Și atunci și în shake-ul ăsta, dacă vrei să nu ți se facă foame după 2 ore, mai ales dacă ai făcut sport dimineață, ajută acest avocado. Poți să ma pui și jumate de linguriță de unt sau ulei de cocos și bun…

Bun, ce mai pun? Mai pun nuci braziliene pentru seleniu, mai pun tot felul de condimente în cantități foarte mici, un vârf de linguriță. Vorbim de un gram, două grame. Pudră de ghimbir, de turmeric, de cacao, de piper negru, de… Pentru că ele au… fiecare are în afară de efect antioxidant mai au acolo și niște minerale foarte bune.

Au și efect antiinflamator, ceea ce contează pentru că în corpul nostru sunt destul de multe procese inflamatoare. Mai ales dacă faci sport. În plus de multe ori ajută mai mult să iei câte un pic din fiecare astfel de nutrienți, decât să iei o singură dată cantitate foarte mare.

Pentru că ele au o sinergie foarte bună, împreună au un efect de amplificare foarte puternic în corp. Pentru fier, cimbru uscat și s-a îmbunătățit feritina mea cred că de trei ori în trei luni, scurt așa. Cimbru uscat din nou se găsește la supermarket la 250 de grame.

Deci un borcan și îți ajunge mult timp. Pui două linguri de cimbru și ai fiert cât vrei acolo și e non-heme. Nu e așa nasol ca ăla animal. Iar dacă ai și surse de vitamina C, cum sunt toate fructele pe care le-am menționat, se absoarbe foarte bine fierul ăla.

Că în general absorbția fierului e îmbunătățită de către vitamina C. Cam tot ce e verde, uscat, e bun. Poți să pui oregano uscat, poți să mai pui kale congelat sau spanac congelat, sau ce vrei.

Și mai am fructe uscate, le-am menționat, goji, curmale, stafide, nu știu câte feluri, caise… Aici intri din nou în zona „okay, câte calorii am nevoie?”. Pentru că eu fac în medie 20 de kilometri pe zi, asta e media mea de câțiva ani. 20 de kilometri pe zi ai un necesar caloric, dacă faci 5000 de pași pe zi sau eu știu, 3 kilometri atunci e un alt necesar caloric.

Din nou nu se potrivește neapărat volumul de alimente pe care îl consum eu cu volumul altei persoane, care e poate mai înaltă sau mai mare, sau mai subțirică. De-aia e foarte important și acel plan nutrițional, că poți să te păcălești destul de mult.

Adică dacă îți pui un pumn de stafide și unul de curmale acolo, s-ar putea să ai probleme. În afară de faptul că o să fii foarte agitat o oră, că totuși au un indice glicemic destul de nasol curmalele alea, dacă le iei așa în cantități industriale și fără multe fibre.

Dar câteodată dacă am chef și timp, pun tot mixul ăsta, îl pun peste niște granule… din ăla facem noi, „Filgud” și o să-l lansăm curând, din amaranth.

Dacă am chef să ronțăi și să stau liniștit pe balcon, mai mult când e primăvară-vară-toamnă. Iarna mai puțin. Deci cam asta ăsta este micul meu dejun.

Dejunul leneșului de care vă povesteam și aici se întâmplă, cred eu, cel puțin… de fapt nu cred eu, crede aplicația, cam 40% din calorii și vreo 70% din nutrienți. Aici intră și fitochimicale și minerale, și vitamine. Adică și miricetină, quercetină și tot felul de eu știu…

Valentin: În acest shake mai rămâne ceva și de fibre? Sau nu ar fi nevoie în prima parte a zilei?

Andrei: Păi rămâne, bineînțeles. Păi tot ce am pus nu dau prin strecurătoare. Adică bananele, nucile, le blenduiesc…

Valentin: E o discuție, că blenderul cu lamele distruge din fibre și nu mai ai…

Andrei: Păi dar nu îți faci o oră la blenduit acolo. Adică 5 secunde cât să nu se întâmple ceva acolo, să nu le bag… Da. Dar mulți spun „da mă, dar e brain freeze”.

Că dacă bag fructele alea congelate și avocado congelat, îmi îngheață dinții și creierul. Dar eu pun… am un fierbător în care fierbe 30 de secunde apa și pun și un pic de apă fiartă peste mixul ăsta.

Și atunci le am la o temperatură decentă, să nu îmi paralizeze, să îmi cadă smalțul de pe dinți. Așa. Câteodată dacă îmi este foarte, foarte foame, am avut, nu știu, să zic alergările de weekend, am 3-4 ore, pot să-mi fac o tofletă.

Adică omletă din tofu. Sau îmi pun 2 felii de pâine. Sunt abonat la o brutărie socială și o dată pe săptămână îmi iau o pâine cu maia.

Valentin: Poți să numești brutăria.

Andrei: Pot s-o numesc? ”Mama Pan”. Și îmi pun 2 felii și îmi fac repede… lângă tofletă, îmi fac și niște roșii coapte pentru licopen, un pic de ulei. Îl las maxim 1 minut cât să… să îmi licopeneze bine. E interesant să privești alimentele, includerea în nutriție, adică …

Valentin: Da, se schimbă tot.

Andrei: E foarte… se modifică și gusturile, știi?

Valentin: Așa este.

Andrei: Adică ajungi să te gândești că ingerezi… nu îți dispare plăcerea papilelor… adică eu sunt de părere că trebuie să pui în farfurie ceva care să îți facă plăcere, pentru că nu e sustenabil altfel, știi?

Valentin: Da.

Andrei: Adică să pui niște sosuri bune pentru salate, să înveți să amesteci alimentele, să îți facă plăcere, știi? Dar dacă privești din prisma asta, uite ce nutrienți aduc aici, nu te mai trezești mâncând din tomberon.

Adică ce se întâmplă când mănânci toate junk-urile, știi? Ce mai am în casă? Mai am semințe de tot felul, de dovleac, de floarea soarelui, de chia, cânepă decorticată, muguri de pin, nuci de toate tipurile. De la nuci românești până la braziliene, caju, pecan, macadamia, fistic, alune de pădure, migdale.

Am pomenit de leguminoase, de linte, fasole. Mamă câte tipuri de fasole sunt, eu nu știu… oamenii au așa lipsă de imaginație și mai spun: „mamă ce nasol mănânci. Mănânci doar plante. Ce limitat ești.”

Înainte mâncam 3-4 feluri de alimente când mâncam carne, acum cred că am în fiecare zi, deși specialiștii recomandă vreo 30 de tipuri distincte de plante, cred că am cel puțin 50.

Nu cred că e zi în care am mai puțin de 50, dacă pun la socoteală și condimentele știi? De cacao, turmeric, ghimbir, eu știu… Așa. Ce mai e? Mazăre, năut, fava. Unturi.

Am iar de: migdale, de arahide, de alune de pădure, de dovleac. Nu știu, am atâtea tipuri de unt… de sâmburi de caisă, e o nebunie de unturi.

Mai am legume congelate: mazăre, brocoli, varză de Bruxelles, sparanghel, ardei grad, mixurile astea de legume pentru ciorbe și supe cremă. Supa cremă mi se pare superaliment.

Adică e atât de simplu de făcut și poți să păcălești și copiii aici, știi: Pentru că poți să trântești un brocoli într-o supă din asta să nu se simtă atât de grav, și să mănânce copiii fără să știe că au mâncat brocoli, ceea ce e fantastic.

Valentin: Și ce supă cremă ar fi așa, cea mai bogată nutritiv?

Andrei: Păi pune… îmi imaginez un principiu foarte simplu. Cât mai multe și culori cât mai variate și mai intense.

Valentin: Ok.

Andrei: Dacă mănânci… noi avem, cum să zic, o problemă culturală. Deobicei ori mâncăm numai alimente roșii. Dau un exemplu: roșii, cireșe, ardei roșu, tot ce e roșu. Ori mâncăm doar verde: salată verde, mărar, ceapă verde… așa. Culorile alea sunt date de niște fitochimicale.

Adică pierzi niște nutrienți esențiali dacă mergi doar pe verde, doar pe roșu, doar pe portocaliu, doar pe alb, doar pe… adică e un principiu să amesteci acolo toate culorile posibile. Bineînțeles mai am în casă tot ce înseamnă iaurturi, brânzeturi și icre de amaranth de la noi, de la Filgud, sosuri de roșii făcute de maică-mea, roșii uscate.

Roșiile uscate nu au neapărat o mare valoare nutrițională să zici că… poate doar îmi plac mult la textură. Mai ai nevoie și să mesteci așa, să „chew” ceva, știi? Ardei iuți, sunt mare fan de ardei iuți.

Cred că pot să particip la concursuri de mâncat ardei iute. Ceapă de x feluri, mai ales acum cu măștile e mult mai simplu. Usturoi. Hrean, sfeclă.

Sfecla e nelipsită din meniu, pentru că te ajută foarte mult și în sport, tot ce înseamnă sfeclă fiartă, suc de sfeclă. O surpriză de rigoare când faci pipi roșu, să nu vă speriați. Cartofi, cartofi dulci mai ales, sunt mare fan cartof dulce.

Și nu doar eu, ci și câinele nostru Hoca. Câinele nostru e vegan, a propos. Are 3 ani jumate, este vegan.

Valentin: Analizele sunt bune?

Andrei: Și lui îi fac analize, mai ales în primii 2 ani i-am făcut. Că îți dai seama, ”heităreală” maximă. Mamă e câinele vegan, o să moară, îl omori, să vină protecția câinilor.

Valentin: Da, da, da.

Andrei: Când au văzut că arată perfect, blană perfectă, nu are nicio boală, nimic, analizele perfecte s-au liniștit oamenii, știi? Eu vorbesc numai cu analize, nu-mi place să vorbesc fără, știi?

Uite bă, că arată bine. Așa e ca atunci când îți iei o mașină. Poate să arate perfect, dar când pleci să-i cadă ușile. Așa e și cu…

Valentin: Da, da, da.

Andrei: Ce mai am? Și cartoful dulce e unul dintre alimentele care își păstrează destul de bine vitaminele, chiar și la coacere. Este unul dintre puținele care își păstrează în procesul ăsta de coacere vitaminele.

Este un aliment pe care îl ignorăm destul de mult, dar eu aș paria mai degrabă pe el decât pe cartoful obișnuit.

Valentin: Legat de cartoful dulce, dacă îl folosești dacă ai idee, dacă îl folosești cu aceste noi procesatoare de bucătărie „air fryer”, dacă le știi, de au apărut în urmă cu 3-4 ani la noi? De pui un pic de ulei și practic nu mai e prăjeală, e un fel de coacere sau prăjeală prin căldură, nu știu cum să o numesc.

Andrei: Da, ce să zic, pentru cei care nu au air fryer îl poți pune la cuptor, îl lași 40 de minute, îl tai un pic… sau poți să-ți faci de exemplu chipsuri din cartof dulce dacă vrei neapărat. Bine, la chipsuri e „sky is the limit”, adică poți să faci din sfeclă, din vânătă, din mere, din ce vrei tu acolo.

L-ai pus acolo, dacă vrei să facă și mai repede îi bagi un cui dintr-o parte în alta, dar să nu fie ruginit. Că fierul mai bine ți-l iei din altceva, decât din cuie. Ce mai am? Verdețuri. Primăvara-toamna e o nebunie.

Mai ales când apare leurda, untișor… am un furnizor… să știi că în momentul în care a început lockdown-ul, prima mea grijă a fost ”aoleo, cum îmi mai iau…”… știi că aveam un furnizor și îl am în continuare în piață, la piața 1 Mai acolo.

Noroc că omul are o soră și în timpul lockdown-ului livra, știi? Nu livra la domiciliu, că era mai greu cu transportul, ci în parcare la Mall la Băneasa și era 6 mii… cum as zic? Era ca în timpul prohibiției în Statele Unite, știi?

Dădea mesaj cu o oră înainte cu locația, scria numele pe pungă, plăteai prin Revolut, treceai… nu opreai. Omul deschidea duba. Cred că dacă ne filau cei de la antidrog, ne opreau cel puțin de vreo 3 ori așa, la cum decurgeau tranzacțiile acolo.

Dar e frumos. Ai un grup de whatsapp și zice omul acolo „săptămâna asta avem așa: leurdă, untișor, mărar, măcriș, rucola, lobodă d-aia, lobodă d-ailaltă, pătrunjel”, verdețurile posibile, știi? După aia fructe proaspete.

Aici intră acum de sezon toate citricele posibile: grapefruit, portocale, mandarine, clementine, mineole, kiwi, rodii, kaki mă scuzați, physalis, mere, pere, gutui și mă rog, toate fructele astea de fapt de sezon când apar și la noi astea: caise, piersici, cireșe, vișine, pepeni, struguri, prune. Mă simt ca în testele alea: zi 7 fructe, 7 legume, zi legume care încep cu P.

Valentin: Legat de fructe, cam ce procent crezi că ar fi okay zilnic să se consume?

Andrei: Păi aici contează foarte mult cât zahăr arzi tu de fapt, știi? Eu oricum le mănânc cât mai necoapte. Bine nu-ți imagina acum că mănânc portocala verde. Dar decât să fie foarte … și mandarine prefer mai acre, dacă mă întrebi.

Dar din nou… ele conțin zahăr, dar din fericire vin și cu fibră. Adică te ajută știi? Dar dacă… eu n-aș mânca 7 fructe dacă n-aș face sport. Nu te ajută foarte mult.

Numai că nu poți fără zaharuri în viața sportivă, fără carbohidrați de felul ăsta. Ce mai am în casă? Uleiuri. Uleiuri presate la rece. Deci aici iar cred că am, fără nicio exagerare, cam 20 de feluri de uleiuri.

Ulei de măsline, de floarea soarelui, de rapiță, de dovleac, de sâmburi de fructe, de migdale, de cocos, nu știu.. multe rău. Adică e păcat să nu ai … și cum să zic, au gust diferit și dau gust diferit mâncării.

Valentin: Și tu le folosești… adică folosești și prăjeală în dieta ta, sau doar așa…?

Andrei: Foarte rar. Cred că singura prăjeală care mi-a venit acum în minte este cea când îmi fac tofletă, că pun un pic de ulei de cocos în plită.

Sau când fac roșii la tigaie pentru licopen. Dar să știi că uleiul dacă îl folosești o singură dată și nu stai să prăjești alimentul ăla 4 ore acolo, nu e o problemă. Problemele cu uleiul apar când folosești mai mult de 2-3 ori.

Nu mai zic când te duci la restaurante sau la fast-food-uri că în uleiul ăla au prăjit de la pește, la papanași și la… cred că are culoarea neagră.

Valentin: Să presupunem că vasul în care fierbe acest ulei este din acel, nu știu, oțel…

Andrei: Nu știu din ce e, dar…

Valentin: … medicinal, care îți ține uleiul în nu știu ce condiții.

Andrei: E bine că vorbim despre ideea asta de prăjeală. Pentru că mulți oameni înțeleg că de exemplu a fi vegan sau când ții post. Românii în post mănâncă cele mai mari prostii pe care le-am văzut.

Mănâncă la prăjeli… cartofi prăjiți sunt în post. Sau mănânci numai covrigei, sau nu știu ce inepții. Că d-aia și ajungi la carențe. Nu neapărat că e vegan. Dacă mănânci prost.

Adică mănânci lucruri care nu îți aduc nutrienți în corp. Așa. Și uleiurile astea pe care le-am menționat de regulă le folosesc cu pulverizator, preferabil, și o să-ți zic imediat de ce, în salate în special. De ce cu pulverizator?

În momentul în care… uleiurile, ca și orice grăsime au 9 calorii pe gram. Ca să ne facem o idee, dacă pui ulei într-o lingură care are să zic, 15 mm, – așa ne raportăm la 5 mm o linguriță și 15 o lingură – dacă pui în salată 3 linguri de ulei, ceea ce nu e nemaivăzut, înseamnă acolo vreo 45 ori 9.

Înseamnă 400 de calorii. 400 de calorii trebuie să alergi o oră, pe românește așa.

Valentin: Și atunci singura soluție ar fi o soluție bună de îngrășat?

Andrei: Păi să știi că eu pentru traversarea Atlanticului în 2017, în 18 luni a trebuit să mă îngraș, pentru că pierdeai în medie 20 de kilograme la traversarea asta și a trebuit să mă îngraș 20 de kilograme.

N-am reușit decât 18. Dar 18 kilograme în 18 luni. Și ce am schimbat, ce a fost diferit în nutriția mea care nu mă îngrașă, nu mă slăbea, a fost aceste trei linguri de ulei de măsline pe care le mâncam așa cu pâine că îmi plăceau și shake proteic seara.

Valentin: Asta zilnic?

Andrei: …și de orez, proteine pentru sportivi, știi?

Valentin: Asta zilnic, lingurile de ulei?

Andrei: Cu astea m-am îngrășat 18 kilograme. Pentru că e un calcul foarte simplu. Aici nu știu de ce lumea se chinuie foarte mult să slăbească, se îngrașă… calcul e foarte foarte simplu. Ai nevoie de 6.800, hai 7 mii să rotunjim de calorii, ca să ai un surplus sau un deficit de un kilogram. 7 mii de calorii.

Și de acolo începe discuția. Vezi câte calorii ai zilnic și dacă tai… bine, nu tai jumate din caloriile zilnice, că a doua zi te iei la bătaie cu lumea pe stradă.

Tai de exemplu, să zicem 700 de calorii pe zi care înseamnă.. 350 le tai din mâncare, pur și simplu dai la o parte 2 felii de pâine sau prăjitură și mai tai 350 de calorii dintr-un mers pe jos acolo, 40-50 de minute, deja în 10 zile ai dat jos un kilogram.

Sau dacă vrei să te îngrași, din nou… pui niște calorii acolo. Dar niște calorii cât de cât sănătoase. Că una e să te îngrași cu ulei de măsline și alta e să te îngrași cu cartofi prăjiți luați de la nu știu ce fast-food, sau chipsuri la pungă.

Adică trebuie să poți să-ți protejezi ficatul și să poți să mai faci sport după aceea.

Valentin: Legat de pâine tu ce părere ai? Cu gluten, fără gluten?

Andrei: Eu nu sunt intolerant la gluten, dar nu cred. Nu mi-am facut test, dar nu am observat reacții și sunt destul de conștient așa, că simt totdeauna când e ceva nou sau diferit.

Nu sunt mare consumator de pâine, că nu văd o valoare nutrițională extraordinară. Adică folosesc pâine dacă vreau să fac… să mănânc niște salată de vinete de exemplu, mă ajută mai mult să fie cu pâine, decât fără.

Sau tartinabilă cu cremă din asta de-a noastră, brânzică de caju pe pâine. Numai că aici iar e o capcană. Eu întotdeauna îmi tai felii foarte subțiri și mici.

Pentru că dacă… nu mănânc decât 2 felii. Arată-mi și mie cât e o felie la tine și vezi că taie de nu se mai oprește, o bucată de 7 degete, păi se schimbă radical, știi?

Valentin: Spuneai mai devreme să fie pâinea rece, nu?

Andrei: Da, da.

Valentin: Foarte important.

Andrei: Noi mâncăm puțină pâine. Noi comandăm o pâine pe săptămână. E o pâine destul de grea, așa, e mică dar e foarte densă. În primul rând.. asta se numește calitatea pâinii.

Nu e o chestie pufoasă așa, în care să mănânci două pâini ca să simți ceva, și la ingrediente, are trei ingrediente. Adică și asta spune ceva versus nu știu ce bălării acolo, și ce facem? O tăiem în patru, ca e o pâine rotundă. 3 bucăți le băgăm în congelator și pe urmă o lăsăm acolo. Rezistă oricum 2 zile, după aia începe să mucegăiască. Că e pâine fără conservanți și bălării și trei felii subțirii, știi? Nu e alimentul principal.

În plus dacă mănânci… ce am observat, că dacă mănânci alimente cu fibre și ai și grăsimi sănătoase și proteină, nucifere, semințe, tot felul de… nu simți nevoia să mănânci 8 feili de pâine.

Îmi amintesc de vremea dinainte de revoluție când ni se spunea ”ia cu pâine, să te saturi”, că n-aveai ce mânca și… Da, am avut și vacanțe la țară în care mâncam doar pâine cu unt sau untură și sare.

Bine, nu știam eu ce este untura aia și asta era mâncarea. Și câteodată mai punea și magiun pe câte o felie de-aia și era fantastic. Cam asta era. Și capere am.

Să știi totdeauna am borcane, am stoc de borcane pentru quercetină. Ce mai am? Dar și acolo ajung la o linguriță de capere, e suficientă pe zi.

Nu ai nevoie de nu știu ce cantități. Și cam astea sunt alimentele de bază pe care le am tot timpul în casă și de aici pot să declin și să construiesc foarte ușor. Și mai am paste de toate felurile.

Prefer pastele integrale, nu cred că e diferență foarte mare între ele, dar încerc paste… am și paste raw. Le știți pe astea de la Petras bio? Așa. Și alte tipuri de paste, care se fac și repede și din nou poți și cu ele să construiești drăguț.

Poți să le ții două-trei zile în frigider, le pui și la salate dacă vrei. Dar din nou, pastele le văd utile doar în măsura în care faci sport. Nu știu dacă te ajută într-un mod deosebit.

Valentin: Ar trebui să scrii atunci pe pachetele de paste „pentru sportivi only”.

Andrei: Nu neapărat. Eu cred că dacă nu faci sport, deși e bizar. Adică oamenii până acum 100 de ani făceau mișcare în mod natural, nu… adică hai să mutăm cu 50 de ani filmul și să spunem bunicului nostru „bunicule, pentru sănătatea ta ar trebui să faci minim 30 de minute de mișcare pe zi”.

Bunicul cred că s-ar cruci, pentru că el la 5,30 dimineața avea deja 30 de minute de crossfit cu gălețile prin curte, de dat mâncare la animale.

După aia mergea la câmp care era la 4-5 kilometri și nu mergea cu mâna goală, că nu mergi la câmp așa ca la film. Ai scule de luat, așa… stătea acolo indiferent cât de cald era sau frig și dădea 8 ore iar de sală, de crossfit și de … nu știu câți pași făcea, că nu avea aplicație, dar oricum…

Valentin: Și te uitai la drumul bătătorit.

Andrei: Nu posta… și după aia drumul înapoi. Deci făcea în mod natural mișcare. Oricum se spune că noi îmbătrânim în momentul în care ne lăudăm că facem sport. Copiii nu se vor lăuda niciodată „bă, am fost în parc azi. Am făcut 7.200 de pași. Am urcat leagănele de 8 ori, am … eu știu ce am făcut pe acolo”, știi?

Le fac în mod natural. Noi ca adulți ne mai stricăm pe parcurs așa, știi? Mișcarea trebuie să fie parte… e ca dușul de dimineață. Și acum iar îmi amintesc din podcast-urile tale, întrebai tu dacă „ți-a venit la un moment dat să renunți la veganism”, știi?

Mi se pare la fel de ciudată întrebarea ca și cum „ți-a venit vreodată să renunți la dușul ăla de dimineață?” Adică nu o faci așa vreo lună. Ți-a venit? S-ar părea ciudat, te-ai obișnuit și ai văzut beneficiile, nu m-aș mai întoarce.

De fapt nu m-aș mai întoarce la vechea mea variantă niciodată. Nu mă refer doar la nutriție, și la sedentarism, și la investiția de timp pe care o aveam în toate prostiile de talk-show-uri, de articole, de energii negative, de… oamenii cu care mă întâlneam, proiecte la care lucram.

Adică eu cred că odată ce te transformi, e greu să te mai întorci, știi? Schimbarea probabil că e temporară, transformarea e definitivă.

Ca la fluturi. Fluturele care s-a transformat din larvă în … sau din cocon în omidă și după aia în fluture, nu se mai întoarce la stadiul de cocon.

Valentin: Și tu cam tot ce ții prin casă, nu știu, le ai organizate în funcție de ceva, sau pur și simplu ai o debara unde sunt toate: fasole, fructe?

Andrei: Lucrurile sunt destul de simple. Adică toate leguminoasele sunt la un loc. Ți-am zis de linte roșie, verde, galbenă, fava, mazăre, fasole d-aia, fasole dinaialaltă, sunt evident în borcane, într-o parte. Tot acolo sunt și paste de x feluri…

Copiilor le place foarte mult lasagnia, și facem lasagna cu soia. Și când vin colegi, prieteni și mănâncă lasagna și cu smântână vegetală și tot, nu își dau seama de diferență. Că n-a fost cu carne.

Își dau seama că nu se mai simt la fel… știi cum te simțeai după carne tocată, în general? Că te simți ca anaconda după ce a mâncat un bivol. Stai așa, îți vine pe gât înapoi.

Știi carnea tocată intră, că e vorba de chiftele, mici sau altfel de carne tocată, știi? Fructele ți-am zis, alea congelate sunt deoparte, fructele proaspete sunt de altă parte, legumele sunt.. evident astea proaspete sunt pe raftul de jos de la frigider.

Nu sunt fan organizare. Adică… și aici nu mă refer doar la alimentație. Îmi organizez ziua foarte bine, folosesc agenda, pentru că ce nu este în agendă nu se întâmplă. Dacă îmi caut ceva, nu îmi place să am haos în jurul meu.

Nu sunt nici nevrotic, să aranjez pixurile paralel, să mă deranjeze dacă e o scamă în jurul meu. Dar nu îmi place să am 70 de lucruri lângă mine.

Adică aș percepe ca task tot ce e în proximitatea mea și aș fi neproductiv. Și atunci prefer să am un singur lucru pe birou, cel la care lucrez atunci. Sau dacă mâine plec în vacanță, nu stau să-mi caut să întorc pe dos dulapul sau … întotdeauna îmi fac o listă.

De fapt cu excel, în care în funcție de ce durată plec și care e scopul vizitei, îmi generează automat ce trebuie să iau la mine.

Valentin: Și asta ai avut-o mereu?

Andrei: Nu. Ce, m-am născut cu excelul? Ce naiba! Dar am văzut că este mult mai eficient așa.

De exemplu, să zic, pleci în delegație… bine, acum mai rar, dar plecam câte 2 zile sau 3 zile, sau o zi, da? Când eram cu biroul.

E mult mai simplu să spui… te gândeai, „bă, ce am nevoie pentru o zi?” Am nevoie de aia, de aia, de o pereche de aia, una de aia, haine de zi, nu știu ce. Le-ai pus, bun. Ți-ai pus într-un excel.

Dacă pleci 3 zile, îți apare cât ai nevoie, 3 chiloți, 3 șosete, 3 d-aia, 3 d-aia… mă rog, 3 x 2, etc. E mult mai simplu. Mie îmi ia 5 minute să fac un bagaj, indiferent de situație.

Chit că plec 2 săptămâni. Știu unde am șosetele, știu unde am aia, unde am aia, unde am aia. Pentru că nu îmi place să investesc timp pe prostii, să consum 4 ore să fac un bagaj. Sau eu știu… încerc că optimizez cât mai mult.

De exemplu nu sunt fan gătit 2 ore, să stau lângă o oală, sau eu știu… Dacă o rețetă implică mai mult de 5 minute din timpul meu, e ineficientă, părerea mea.

Bine, zic timp total. Că dacă pui la cuptor ceva și vii după o oră, nu înseamnă că a durat o oră rețeta să o faci. Dar timpul meu de pregătire de aia, de aia, de aia.

Și atunci încerc să mă concentrez pe lucruri practice și care aduc valoare foarte mare vieții mele.

Valentin: Okay. Hai să depășim un pic această zonă și să intrăm și la punctul cel mai actual din viața ta, „Filgud”. Cum ai ajuns să începi, cum a început?

În episodul următor continuăm povestea lui Andrei și aflăm mai multe despre marca de lapte vegetal „Filgud”.

Acesta a fost un episod ”De la vegan la vegan”, un proiect valvegan.ro. Podcastul se poate asculta pe spotify, iTunes, Apple podcast și celalalteplatforme de podcast. Toate linkurile menționate în acest episod se găsesc pe site-ul podcast.valvegan.ro. „De la vegan la vegan” există mulțumită ție. Dacă ți-a plăcut acest episod dă un share în rețeaua ta de social media, recomandă-l unui prieten, lasă un review în Apple podcast și înscrie-te la newsletter pentru a primi informații vegane din toate domeniile. Să ne auzim cu bine în următorul episod.