Deși prezent la multe evenimente pentru veganism sau drepturile animalelor Andrei a venit în acest episod cu destul de multe emoții.

Spre finalul episodului am reușit trecem peste o parte din ele.

După 9 ani de veganism într-un Iași care încă învață despre veganism Andrei susține că nu vede viața lui altfel decât vegană.

Transcriere episod

Acest episod a fost transcris de Dominic Ilie.

Andrei Vladimir Volintiru: Da, e o întrebare faină.

Intro: Sunt Valentin Arhanghel și asculți podcastul „De la Vegan la Vegan”. Un podcast cu vegani pentru vegani, dar și pentru cei interesați de un stil de viață vegan. Acest podcast este un proiect valvegan.ro.

Valentin: Bine ai revenit la podcastul de la vegan la vegan, episodul 3 din sezonul 2. În acest episod aflăm de la Andrei Vladimir Volintiru despre 9 ani de veganism și activism în Iași.

Salutări, Vladimir! Ce faci?

Andrei: Salut, Valentin! Bine. Având în vedere pandemia, bine.

Valentin: Mă bucur.

Andrei: Tu ce faci?

Valentin: Uite de-abia așteptam să ajungă și ziua asta, din moment ce am anulat data trecută din cauza vecinilor și pregătit să zic așa cu câteva întrebări și să vedem unde ne duce dialogul.

De aceea vin cu prima întrebare, pe care evident ai auzit-o și tu de atâtea ori. De ce vegan? De ce ai ales un stil de viață vegan?

Andrei: Inițial am ales datorită… vin la veganism din direcția curentului raw-vegan, cu Ligia Pop și Doinea Oprea ș.a.m.d., și inițial de acolo am pornit. Bine, acum dacă mă gândesc la începuturi, am pornit de la pătrunjel.

De fapt de la smoothie-uri cu pătrunjel și măr. Mi-au plăcut atât de mult și apoi am descoperit și alte preparate ș.a.m.d. și m-am gândit că oare ce sens are să mai continui cu un stil de viață care… adică dacă sunt atât de bune preparatele astea, de ce să mă continui cu ele?

Valentin: Pare destul de simplu. Adică ai mers pe linia gustului.

Andrei: Da, apoi am descoperit și celălalte componente care au devenit mai importante în viața mea decât să fiu sănătos și să mănânc lucruri bune și gustoase ș.a.m.d., și anume: mediu și animalele și nu în ultimul rând oamenii.

Aș spune că sunt un vegan pentru oameni, pentru că noi spunem… adică multe din resorturile oamenilor sunt egoiste, inclusiv când spunem că salvăm planeta. De fapt noi salvăm oamenii. Sau când spunem sănătate, iarăși, e vorba despre noi. Până la urmă e vorba și despre oameni. Cam asta e.

Valentin: Cum ai ajuns la motivația… pare o motivație destul de bună, cum ai ajuns la ea?

Andrei: Am avut norocul să întâlnesc diferite comunități, chiar când am descoperit veganismul ca și dietă, am întâlnit o asociație ecologistă în Iași care se chema „Mai bine”, și se cheamă, și aproape imediat am devenit membru voluntar și ei m-au ajutat să văd componenta de mediu și într-un fel și să descopăr solidaritatea și în general componenta umană.

Încă sunt voluntar la ei, sau poate mai puțin activ, pentru că mi-am dat seama… inițial am fost voluntar la ei pe partea de mediu. Mereu am avut așa strategia asta în minte, că o să învăț cum să fiu un activist pentru animale, fiind un activist de mediu.

Și prin prisma lor cumva am întâlnit pe lângă o abordare să zic, holistică, asupra mediului și că nu e doar să plantăm copaci și să aruncăm gunoaiele la coș ș.a.m.d.

E de la pământ la biodiversitate, la ce plantăm de exemplu sau la reducerea consumului, la o atitudine mai responsabilă. Adică cumva am învățat foarte multe și am învățat și efectiv cum ar trebui să te organizezi ca și ONG.

Cumva la vremea respectivă, în 2011 când i-am cunoscut, mișcarea vegană în România eu aș zice că era aproape inexistentă. Era, pentru că eu… dacă țin bine minte era Societatea vegetarienilor în România, dar cumva nu era… nu că acum ar fi foarte mult mainstream, dar era mult mai departe de mainstream decât este.

Din nou, veganismul nu consider că este neapărat în mainstream, dar totuși s-a dezvoltat foarte mult aș spune exponențial, în ultimii ani.

Valentin: Îți mai aduci aminte cum a fost în ziua în care te-ai hotărât. Hai gata, că de astăzi sunt vegan?

Andrei: E o întrebare foarte interesantă, pentru că nu am răspuns la ea. Și am să-ți spun de ce. Eu nici până în punctul ăsta nu țin minte când am devenit, deci momentul acela când am devenit vegan.

Rețin anumite momente când am devenit cumva… anumite realizări că facem rău animalelor, generate de anumite evenimente sau de anumite filme pe care le-am văzut.

Din episoadele trecute ale podcastului am obesrvat că și alți activiști și vegani au avut o realizare când au văzut Earthlings, la fel mi s-a întâmplat și mie. Dar eu am văzut Earthlings cu vreo 3 ani înainte de a deveni vegan.

Deci am avut o realizare și instant am renunțat la carne în secunda următoare. Datorită cumva lipsei informației sau nu știu, lipsa poate a resurselor vegane după câteva luni, nici nu mai rețin când, am revenit la un stil de viață obișnuit să zicem așa.

Bine spun obișnuit pentru că mie mi se pare că stilul de viață obișnuit ar trebui să fie cel vegan. Practic asta a fost dorința mea mereu, de a reuși o normalizare a stilului ăsta de viață și de a înlocui cu stilul non-vegan.

Da. Și ca să revin, să-ți răspund la întrebare, cumva de-a lungul anilor mi-am dat seama că nu are sens să continui să consum produse animale, dar nu rețin când.

Valentin: Okay. Poate îți aduci aminte cum au reacționat cei din jurul tău când i-ai anunțat sau mai bine zis, i-ai anunțat tu sau au observat ei în comportamentul tău că s-a schimbat ceva?

Andrei: Cred că au observat ei când au început să refuz produsele animale. Adică…

Valentin: Atunci e momentul.

Andrei: Da. Când mama îți… eu încă stăteam la ai mei pe vremea respectivă și deși eu îmi găteam și îmi făceam mâncare singur în general și dacă voiam să fac ceva în mod special, știu că ai mei gătind la comun, ai mei mai făceau câte o chestie și se așteptau să mănânc și eu. Și erau cumva surprinși când refuzam.

Nu știu dacă ți-am anticipat întrebarea, dar în timp s-au obișnuit și au fost foarte cumva, nu că m-au susținut, cel puțin la nivel practic m-au susținut. Adică nu mi-au oferit mâncăruri non-vegane și la nivel teoretic încă sunt sceptici așa. Și este o luptă continuă care cred că este…

Valentin: Încă așteaptă să revii la o dietă omnivoră.

Andrei: Cred că da și cred că e o luptă pe care multă lume încă o poartă. În fine, muncă de convingere.

Valentin: Aș vrea să te întreb dacă ar fi să te întâlnești cu tine în urmă cu 9 ani și ai lua o cină… sau nu. Hai să mergem dimineață, cina e mai târziu. Ai lua un mic dejun cu tine, ce ți-ai spune?

Andrei: Eu acum privesc dintr-o perpectivă personală, nu dintr-o abordare generală cumva. Ca să clarific întrebarea, acum 9 ani înainte să fiu vegan sau după? Sau când tocmai am devenit?

Valentin: Pe mine mă interesează înainte, știi. Ca să vedem cum te-ai convinge tu pe tine.

Andrei: Cred că aș avea multe să-mi spun, să zicem așa. Dar cred că întotdeauna m-am privit, nu neapărat ca un primitiv când eram mai tânăr, dar cumva eu nu am fost neapărat convins de vorbe, știi?

Adică la vremea respectivă nu am fost convins de vorbe. Am fost convins de o practică

Ceea ce eu cred că într-un fel asta e soluția, adică asta e poate cea mai eficientă metodă să schimbi ceva. Adică să faci acel lucru constant.

Și cred că cel puțin pentru mine a contat foarte mult că, nu neapărat că am redus anumite produse, dar am adăugat niște produse.

Am adăugat… eu nu concepeam înainte de a fi vegan să mănânc verdețuri sau să îmi fac eu singur ceva cu verdeață, sau să-mi fac niște mâncăruri care sunt cu adevărat sațioase pentru un vegan. Și cred că astea… nu neapărat aș spune ceva de efect, cât m-aș…

Valentin: Ai face un smoothie cu pătrunjel.

Andrei: Da. Practic comunicarea între oameni este prin viu grai. Adică nu poți să forțezi pe cineva să bea fără să…

Dar cred că mai degrabă i-aș propune vechiului eu să facă parte dintr-un program. De exemplu, dacă la vremea respectivă ar fi existat programul Start 22, care… moment publicitar.

Glumesc! E un program românesc pentru tranziționarea persoanelor la veganism, care e făcut de Asociația F.R.E.E.

E o asociație din care fac parte de aproximativ 4 ani, care este o asociație care se ocupă cu promovarea veganismului și în general al cauzei drepturilor animalelor. Cumva cred că asta ar fi ceva fain.

Valentin: Să revenim un pic la stilul tău de viață vegan. Data trecută vorbisem noi un pic despre greșeli. Și asta aș vrea să te întreb acum. Ce greșeli consideri că ai făcut în stilul tău de viață vegan?

Andrei: Ar fi câteva. Unele au fost mai mari, altele mai mici. Dar faptul că au fost asta nu ar trebui să descurajeze persoanele care vor să devină vegane, pentru că este inerent. Nu poți să zici că e pe toate.

Eu personal am făcut greșeli și pentru că poate nu am știut să accesez niște resurse de pe net, nici n-am avut poate o comunitate, n-am avut un prieten care să fie măcar vegetarian.

Într-adevăr poate am avut o comunitate… ți-am spus că eu inițial am plecat cu ideea să devin raw-vegan și apoi am trecut la veganism cumva, dar e altceva. Și lumea din România confundă foarte mult, sau în fine… sunt mulți care confundă raw-veganismul cu veganismul.

Asta e o chestie constantă. Dar totuși revin la ce greșeli am făcut. E simplu. Cea mai mare greșeală a fost că nu am luat B12 în primii 2 ani, dar cred că au fost mai mult de 2 ani. 2 ani jumate cred. Și am avut șocul la analize… nici nu prea am făcut analize în primii 2 ani și asta o trecem la greșeli.

Valentin: Dar a fost ceva voit. Adică „băi, eu nu iau”. Că mai sunt unii vegani care nu iau B12, „bă, n-am nevoie”. Sau pur și simplu nu știai?

Andrei: O să dau vina pe ignoranța mea.

Valentin: Okay.

Andrei: Ce-i drept, în comunitățile raw-vegane o să întâlnești foarte mulți protestatari ai suplimentării cu B12 și o să întâlnești asta… acum o să fiu urât de către niște persoane, dar o să întâlnești asta și în anumite cărți scrise de vegani.

Nu o să-i numesc, dar știu ei cine sunt. Și ce să zic…. asta a fost greșeala.

Valentin: Cum ai simțit, adică s-a simțit vreo carență, cum ți-ai dat seama?

Andrei: Da. Mă regăseam la majoritatea simptomelor de lipsă de B12 și am decis să-mi fac analize. Ințial am luat și niște suplimente mai puțin potente.

Iarăși, nu o să dau nume, dar sunt niște produse românești care … au B12 sau am mai primit iarăși informații mai puțin okay de la alți vegani care spuneau: „băi, eu mănânc murături și spirulină și o să fie okay ș.a.m.d.” și am făcut și eu asta.

Era o perioadă când nu neapărat că toți făceam asta, dar multă vreme informațiile nu au fost așa cum trebuie.

Era și o comunitate, nu că inexistentă, dar trebuia să cauți, să faci muncă de detectiv ca să găsești grupuri de vegan, cel puțin români. Poate dacă aș fi căutat la nivel mondial, grupuri globale, poate aș fi găsit.

Multă lume poate a picat în chestia asta și lipsa B12-ului în cazul în care oamenii nu știu, duce la probleme la sistemul nervos. Nu o să dau nume de ce puteți lua, nu vreau să fac reclama sau ceva, dar sunt multe opțiuni.

Dacă întrebați… bine, trebuie să căutați la Doctor Greger sau pur și simplu pe grupuri de vegani, să întrebați și o să obțineți răspunsul corect. Asta e principala… bine, tu ai întrebat de O, cea mai mare greșeală. Eu am avut și alte greșeli.

Valentin: Mai zi-mi una, poate la fel de mare.

Andrei: Cred că în general, nu neapărat că a fost o greșeală, dar cred că lipsa unei alimentații echilibrate te afectează. Mă refer la alimentația vegană. Adică trebuie să… în momentul în care devii vegan, nu neapărat că devii dintr-o dată matur.

Că poți să mănânci chipsuri, adică nu trebuie să renunți la tot ce e considerat nesănătos sau ceea ce îți produce plăcere ș.a.m.d. Dar pur și simplu trebuie să te educi puțin și să știi să ai elemente de nutriție și să apelezi la medici nutriționiști în cazul în care ai posibilitatea, sau măcar să folosești aplicații și tehnologia în ajutorul tău dacă vrei să te ajuți singur ca să zic așa.

Sunt aplicații. Eu recomand întotdeauna… chiar dacă, na, uneori n-aș spune că poate nu e atât de, nu știu, „accurate”… cum ar fi în limba română.

Valentin: Rămânem la „accurate”.

Andrei: Aplicația e cronometer.com, unde efectiv îți pui orientativ cam ce ai mâncat și îți dă o idee dacă ți-ai suplinit nutrienții pe zi. Mai este o aplicație, „Daily dozen” de la Doctor Greger, care e tot așa … îți spune cam pe grupe de mâncăuri ce să consumi. Sau în fine, cam ce să consumi ca să îți iei toate minerale, vitaminele și proteinele.

Valentin: Și cred că la început este mai ușor să folosești „daily dozen” decât „cronometer”.

Andrei: Absolut.

Valentin: Așa mi se pare mie.

Andrei: Da. În niciun caz nu sugerez ca oamenii de la început să devină niște matematicieni și să-și petreacă toată viața… dar dacă vrei să faci asta, dacă crezi că te ajută, fa-o. Dacă crezi că te ajută la început cât nu știi ce să mănânci…

Eu n-am făcut asta de 6 ani și cu greșeli, până la urmă analizele mi-au ieșit okay. Am făcut niște analize destul de amănunțite și au ieșit okay. Nu e un singur mod de a ajunge undeva în veganism.

Adică cumva e un … cum simți tu, cum crezi tu, care crezi tu că e calea ta ș.a.m.d. Într-un fel nu există greșeli dacă vrei să o luăm pe partea asta. Nu există greșeli efectiv, totul poate fi reinterpretat ca și experiențe.

Dar din punctul meu de vedere unele chestii sunt prea clare. Mereu ai putea să spui „na, uite ce greșeală ai făcut că poate n-ai fost îndeajuns de bun activist”. Sau „n-ai luat ceea ce trebuie, nu te-ai alimentat cu ceea ce trebuie”.

Mereu există loc de a face lucrurile mai bine, dar cred că simplu fapt că te-ai decis să devii vegan sau pur și simplu că ești consecvent – ăsta era cuvântul pe care îl căutam – atât timp cât ești consecvent și determinat în a face lucrurile să meargă, poți să fii vegan fără niciun fel de probleme.

Dacă nu îți dorești de fapt să fii, sau se pare că e ceva ce… probabil că nu o să fii. Dacă cumva asta explică de ce multă lume se lasă.

Pentru că de fapt ei nu vor să fie. Adică știi e o chestie de… trebuie pur și simplu să îți dorești. Suntem într-o fază a dezvoltării societății în care trebuie doar să îți dorești să fii vegan și în mare parte o să reușești.

Acum, un asterics, nu toată lumea poate stă la oraș. Sunt persoane care sunt în comunități izolate. Eu aș spune oameni din întinsuri pustii. Pentru că de multe ori se spune… cel puțin când am devenit eu vegan era mereu clișeul ăsta cu „ce faci dacă ajungi într-o insulă pustie?”. Oamenii de pe insulele pustii sunt…

Nu neg, există oameni care sunt în niște comunități, la polul nord… cred că și la polul nord dacă vrei, poți să fii vegan. Dar să zicem că sunt oameni… poate din cauza nu neapărat că nu au produse vegane, dar poate nu au ajuns informația la ei că pot fi vegan.

Sau poate pentru ei ar fi un efort incredibil să fie vegani. Ceea ce iarăși e un concurs de evenimente. Nu vreau să fac apologia insulei pustii…

Valentin: Momentan nu suntem pe o insulă pustie.

Andrei: Exact. Majoritatea dintre noi nu suntem pe o insulă pustie, asta e chestia. Și acum veganismul nu se adresează oamenilor care nu pot să fie vegani, sau din diverse… ci oamenilor care pot. Și ăștia suntem… care pot fi vegani.

Valentin: Așa este. Ai avut vreun moment în care ai vrut să renunți la veganism?

Andrei: Nu. Răspunsul este foarte sec, dar am să-l detaliez foarte, foarte puțin dacă îmi permiți. Am avut momente când am fost foarte presat să nu mai fiu vegan decât din exterior.

Și am avut momente când m-am gândit că… cumva am explorat la nivel filosofic, să numesc așa, anumite strategii de-ai face pe alții să fie vegani. Și una din strategiile alea era „ce-ar fi să – și pentru asta am fost criticat la un moment dat – ce-ar fi să gust, să văd și eu cum să nu fi vegan”.

Să văd ce gust au alte preparate. Adică la modul să pui limba pe ceva. Cumva am explorat, dacă ar avea vreo logică, să te lași de veganism, sau explorezi chestia asta, dacă cumva, de dragul cuiva să vezi cum e să nu fi vegan, ca după aia persoana aia să devină vegană. În fine.

Valentin: Am înțeles. O joacă.

Andrei: Da, da, da. Dar niciodată, adică la modul să zic, serios, m-am gândit să nu fiu vegan. Și sper să fiu vegan până mor.

Valentin: Zi-mi ce îți place ție cel mai mult la veganism.

Andrei: Sunt multe chestii.

Valentin: Hai să luăm una. Cea mai plăcută chestie.

Andrei: E greu să fac o ierarhie, nu sunt fan al ierarhiilor. Dar cred că îmi place foarte mult că e o luptă antidiscriminare. Adică cumva îmi place foarte mult că veganismul, din punct de vedere filosofic se înțelege foarte bine cu foarte multe alte lupte de antidiscriminare din lume.

Și cumva are un rol foarte conectat cu alte mișcări și activismul din alte domenii. Și atunci simplu fapt că nu ucidem, că nu distrugem ceva. Mie mi se pare cumva veganismul e consecvent cu pacifismul, care mie îmi surâde foarte mult pacifismul în sine.

Deși poate pe de altă parte înțeleg și consider că veganismul nu înseamnă neapărat să fii 100% pașnic. Pentru că veganismul în sine este o luptă, un „struggle” împotriva nedreptății să o numim.

Asta e una din, să zicem, componeta politică a veganismului, de care sunt atașat. Bineînțeles că îmi place foarte mult faptul că fac bine corpului meu și cumva totdeauna m-am gândit că prin veganism fac bine, și asta îmi permite să fac și rău într-un fel.

Adică dacă vreau să mănânc niște pufuleți sau niște ciocolată vegană, cumva.. eu n-am fost întotdeauna o persoană și poate nici acum nu sunt o persoană extrem de echilibrată. Și atunci cumva am încercat mereu să compensez prin anumite exese.

Și nu zic că… acum veganismul nu zic că e… poate fi și foarte dăunător sănătății, atât timp cât îl faci greșit, atât timp cât nu îți iei toți nutrienții, atât timp cât mănânci doar junk food mereu.

Dar în sine poate fi și o chestie foarte sănătoasă. Lăsând la o parte că există studii și alte lucruri care demonstrează că reducerea produselor animale, sau chiar înlocuirea lor totală cu o dietă pe bază de plante e benefică, deci pe lângă chestia asta tu poți să faci din veganism ce vrei tu și cumva poți să îți asiguri o dietă echilibrată și un stil de viață destul de sănătos, ceea ce și ăsta e unul din lucrurile care îmi plac la veganism.

O să înșir toat motivele pentru care veganismul e constructiv pentru umanitate. Pentru că mie îmi plac lucrurile care sunt constructive pentru umanitate. Și atunci inerent o să spun că îmi place și veganismul, ajută mediu, că industria produselor animalelor e o mare problemă pentru mediu.

Aș zice nu doar industria, dar în general. Îmi place că veganismul cumva îți permite să optimizezi resursele umanității, și asta cumva merge în ideea mea de reducere a consumului.

Bine, cumva tot e legat de partea asta de mediu. Și în general îmi place să știu că oamenii se simt bine și că au meserii faine. Eu personal n-aș vrea să lucrez într-o măcelărie.

N-aș vrea să lucrez într-o fermă de animale, așa cum sunt fermele de animale, toate foarte nasoale. Adică eu nu consider că.. n-aș dori viața asta unui alt semen de-al meu. Și cumva asta se pupă cu dorința mea de a face bine oamenilor, de a fi din nou constructiv pentru umanitate.

Cred că sunt destul motive, am epuizat…

Valentin: Menționai mai devreme despre meserii și aș vrea să te întreb, tu cu ce te ocupi? Mi-ai spus despre voluntariat mai pe la început. Dar cu ce îți ocupi timpul, din ce trăiești?

Andrei: Eu lucrez în IT. Am lucrat inițial în partea de hardwere, acum lucrez în partea de suport IT. Cam asta. Nu am așa chestii cu care să mă laud foarte mult pe partea asta deși îmi place ce fac.

Dar cumva consider că carierea mea adevărată e poate cea de activist. Sper să fie asta.

Valentin: Păi hai să atingem subiectul ăsta. Îți mai aduci aminte cum a fost prima dată când ai fost la un eveniment de activism? Și unde a fost?

Andrei: Cumva activismul, cum ai spus și tu, cumva oamenii se referă la el ca la un șir de evenimente și într-un fel asta este. Dar activismul presupune și o anumită consecvență și cumva anumite eforturi care poate nu întotdeauna se transformă în niște evenimente de largă amploare.

Poate sunt niște schimbări mici, poate sunt semne… uite, am făcut activism traducând cărți despre agricultură sustenabilă. Eu consider că a fost un fel de activism. Și aveam o mică comunitate de omuleți și cumva ne împărțeam.

Cumva învățai și ceva. Activismul e privit mereu ca „vai ce activitate nașpa”. Mulți poate dintre părinții noștri se gândesc „activist e ală securist. E ăla politic care e nașpa și vrea să se îmbogățească”.

Activismul… tot respectul pentru activiștii politici ș.a.m.d., dar nu înseamnă neapărat asta.

Bine, noi avem poate preconcepții, ca să nu evit întrebarea, să crezi că mă eschivez, un prim moment în care am simțit cumva că fac… nu neapărat că fac activism, dar cumva că intru în viața comunității și poate primele momente în care mă simt eu că… adică știu sigur că atunci eram vegan, a fost când cei de la „Mai bine”… pe vremea aia nu știam că ei au organizat acel eveniment.

Mersesem la un eveniment în care mai mulți voluntari făceau… se chema „gustă slow” și mai mulți voluntari aduceau mâncăruri într-o anumită locație, într-un local din Iași, pe care le făcuseră ei cu o zi înainte sau în ziua respectivă acasă.

Era o taxă de intrare și contra unei sume de bani veneau omuleții și mâncau cât voiau. Acel eveniment era fără carne și am fost și eu invitat. Pentru că eu în vremea respectivă încercam să mă integrez într-o comunitate de vegani.

Bine, mai corect într-o comunitate de raw vegani. Și cumva era conceptul așa mai cool să fii raw vegan. Oare ce mâncăruri mănâncă cei raw vegani ș.a.m.d. și plătisem și eu un fel de supă crudă cu tot felul de chestii.

Cumva acel eveniment m-a făcut să mă simt foarte bine. M-a făcut să îmi dau seama că contează foarte mult comunitatea. Eu nu prea… eu mereu am fost, nu neapărat individualist, dar cumva nu prea interacționasem cu ideea de comunitate, cu ideea de online.

Chestia aia nu neapărat că era online, era o chestie… sau nu era pe baza celor din online, din realitate să zicem așa, dar cumva a crescut pofta de comunitate și pofta de a face … de o comunitate reală cumva.

Și de-a lungul timpului cumva asta mi-am dorit să fac în Iași. Mi-am dorit să am o comunitate de vegani. Și în general mi-am dorit să existe o comunitate vegană cât mai mare, nu neapărat la nivel de Iași, ci la nivel de România.

Pe alocuri am reușit să încropim lucruri împreună cu alți vegani. Dar până la urmă în ziua de azi având în vedere tehnologia ș.a.m.d., e fain să ai o comunitate la nivel local. E foarte fain dacă reușești și dacă… e la fel de, poate uneori e mai eficient și mai facil să creezi o comunitate de afinități.

Nu neapărat din același oraș, dar nu știu, care sunt interesați de rețete. Și acum de exemplu există un grup foarte mare în comunitate și probabil orice vegan știe „Ce mănâncă veganii” care are vreo 40 de mii de membri.

Nu știu acum câți sunt vegani, n-am făcut un studiu. Dar sunt convins că sunt destul de mulți. Sau oamenii care caută lucruri vegane în supermarket și există grupul „Vegan în supermarket”.

Există tot felul de comunități de discuții ș.a.m.d., ceea ce este foarte bine, că ai nevoie de suport și ai nevoie de comunitate în veganism.

Nu zic că nu poți să… poate nu ești genul care ești extrovertit sau… este foarte posibil să fii vegan și neinteracționând cu nimeni… adică ai resurse la îndemână și stai acolo… nu e nimic rău în asta, nu e nimic rău în a fi introvertit.

E chiar ok, dar e foarte bine dacă ești extrovertit și dacă vrei să convingi cât mai mulți vegani, vrei să te iei de toată lumea, vrei să faci scandal. E okay și chestia asta, e foarte okay.

Adică comunitatea vegană nu e o chestie care unidimensională, cum poate vor unii. E o chestie în care poți să te exprimi cum vrei tu și sunt convins că o să reușești să faci diferența.

Atât timp cât faci, cât miști un deget pentru veganism, e okay. E foarte bine. E adevărat că unii, eu nu o să … cumva dacă faci lucruri bune și apoi dacă faci lucruri rele, probabil… adică așteaptă-te să fie … dar atât timp cât vrei să faci lucruri bune și vrei să înveți, e mai mult decât bine.

Ca deobicei am divagat de la subiect. Îmi pare rău.

Valentin: Marea majoritate a veganilor vor să vorbească mereu mai mult. Să ne întoarcem un pic în offline și dacă vrei să ne povestești un pic cum e stilul de viață vegan în Iași.

Acum în comparație cu 2011 sau cu orice alt moment care ți se pare ție mai important.

Andrei: Când spui în Iași e greu să definești… adică eu nu am o vedere de ansamblu asupra comunității, pentru că sunt foarte mulți vegani care poate nu intră în comunitate neapărat.

Sau care nu vor să intre, sau poate care nu se regăsesc dintr-un motiv sau altul în comunitatea din Iași. Nici măcar nu pot să spun că există o comunitate efectiv. Adică sunt vegani, mai facem evenimente, mai facem … bine, acum în pandemie mai mult… mai făceam întâlniri, earthlingsuri.

În Iași de exemplu nu avem un restaurant efectiv vegan, dar avem un restaurant ovo-lacto-vegetarian cu foarte multe opțiuni vegane, care se cheamă Cuib. E făcut chiar de organizația la care am voluntariat, organizația „Mai bine”.

Ei cumva încearcă să se tranziționeze în timp și la veganism. A mai fost și alt restaurant și alte inițiative, dar cumva au cam dispărut. Ei sunt cei mai rezilienți dintre restaurantele din Iași.

Bine, ei în sine nu sunt… Cumva dacă o să intre vreodată acolo, o să vezi că ei promovează inclusiv veganismul și singurii din oraș care au… bine, pe lângă alte chestii care țin de mediu, ei mai mult sunt orientați spre mediu.

Cred că e singurul restaurant unde au efectiv marcat produsele că.. „ăsta e un produs vegan” sau care chiar explică în meniu ce este veganismul și spun că e o chestie foarte bună ș.a.m.d.

Nu o să vezi chestia asta la un alt restaurant și din cauza asta cumva… chiar dacă nu sunt un restaurant vegan, ei cumva rezonează cel mai bine cu ce își dorește comunitatea vegană.

Și așa în rest s-au schimbat prin toate orașele din țară la partea de produse, au tot apărut în supermarketuri produse vegane.

Iașiul e un oraș destul de mare și populat și au și multe hipermarketuri din astea mai mari, și atunci sunt mai multe opțiuni. De la înghețate până la varietăți de tofu sau brânzeturi vegane.

Valentin: Ți-e mult mai ușor să ai un stil de viață vegană acum în comparație cu 2011?

Andrei: Absolut. Acum sunt și acele… nu se numesc neapărat accidental vegan, dar sunt acele produse care oricum, chiar și fără niște produse efectiv marcate ca și fiind vegane, poți să trăiești vegan.

Poți să trăiești cu fasole, cartofi și în general poate e chiar mai recomandat pentru tine ca și… nu știu, poate ai venituri mai mici ș.a.m.d. să îți gătești. Eu personal am învățat să gătesc de când sunt vegan, ceea ce e.. adică și înainte știam ceva, dar știam foarte puțin. Incomparabil.

Și apropos de chestia asta, știi că e o paranteză… de fapt nu e neapărat o paranteză, pentru că și asta s-a întâmplat… Am participat… bine voiam să povestesc la partea de „ce activism am mai făcut prin Iași ș.a.m.d.” dar cumva legată de partea asta de gătit. Este un eveniment care se cheamă „Hrană, nu bombe”. N-ai auzit de el?

Valentin: Nu. E prima dată când aud. Asta e în Iași?

Andrei: Nu. Este o mișcare la nivel global și e pornită cred că din anii 70. În Iași a fost pornită la un moment dat prin anii… nu știu, acum vreo 20 de ani.

Au fost niște tineri anarhiști care au pornit-o și practic ca să îți explic despre ce este vorba, să nu crezi că e ceva cu bombe, numele e sugestiv.

E practic… fiecare persoană, sau nu neapărat individual. Poți să te întâlnești cu altcineva și să gătim mai mulți o chestie. Dar mai multe persoane gătesc lucruri și apoi te duci într-un anumit loc unde știi că sunt oameni nevoiași, ori pur și simplu e o zonă circulată, să zicem așa.

Și noi mergeam în apropiere de gara din Iași și pur și simplu ofeream mâncare trecătorilor. În condiții de igienă și bineînțeles mâncarea asta era vegană. E o satisfacție să vezi că tu gătești ceva și altcineva care poate are nevoie, consumă acel ceva.

E o satisfacție foarte mare și e fain că poți să-ți folosești abilitatea asta pentru a ajuta. Și chestia asta am făcut-o tot așa, ne întâlneam cam o dată pe lună, în decursul unui an, doi…

Valentin: Dacă vrei să mai continuăm cu alte întâmplări de activism în Iași, pe care le-ai inițiat poate sau la care ai luat parte?

Andrei: Da. Spuneam că la început m-am implicat în partea de mediu împreună cu acest ONG „Mai bine” și cumva inspirat de acțiunile lor am făcut și eu proiecții de film, chestii gen „Earthlings”, cred că l-am proiectat de vreo 6 ori și vreau să spun că de fiecare dată m-am emoționat. Pentru că e un film foarte puternic, un impact emoțional foarte solid.

Am mai făcut o serie de evenimente. Eu aș numi un minifestival, nu știu cum să-l numesc. Se numea „Săptămâna vegană”. Asta cred că în 2014. Și a presupus efectiv o săptămână în care aveam câte două evenimente legate de veganism în fiecare zi.

A fost așa un maraton, o ocazie de a învăța anumite lucruri foarte faine. De exemplu proiectam cam câte un film care era legat de veganism. De exemplu „Forks over knifes”, „Cowspiracy”.

Pe lângă chestia asta, uite am făcut de exemplu o dezbatere, care iarăși a ieșit destul de fain pe drepturile animalelor. Și tot felul de chestii la care ne-am gândit la vremea respectivă.

Am încercat să facem mereu cumva întâlniri, dar nu întotdeauna știi… nu toată lumea vine din același mediu, nu toată lumea se potrivește cu toată lumea, dar oricum este foarte fain.

Asta este chestia cea mai simplă și cea mai faină de a începe o comunitate. Să încerce o întâlnire așa în realitate și să vezi ce iese și apoi… Bine, nu vreau să-mi iau meritul asupra tuturor… adică vreau să spun că cred că au participat de-a lungul timpului în comunitate, cred că au fost zeci de persoane care s-au implicat.

Nu vreau să-mi erijez rolul de părinte al veganismului în Iași, pentru că au fost oameni care au făcut mai mult decât mine. Unele persoane poate au făcut pentru veganism mai mult decât mine, … poate chiar accidental.

Cum e localul ăsta din Iași care promovează veganismul, cumva cred că a ajutat mult comunitatea și a înmulțit numărul de vegani din Iași.

Eu m-am implicat și pe partea de mediu, am participat la diverse marșuri și campanii, cum ar fi campania pentru Roșia Montană sau anti gaze de șist care au ținut mai mult de partea de mediu.

Dar de multe ori, știi, e important să te implici și în chestii de genul ăsta, ca și vegan și în general eu încurajez veganii să se implice în tot felul de cauze, pentru că… uite de exemplu în perioada respectivă, cred că și chiar la nivel global, organizațiile de mediu nu erau atât de… adică și chiar după aia, au fost multă vreme care erau sceptice legate de veganism și mereu a fost, să zicem așa, o contondență între mișcarea vegană și mișcarea de mediu.

Dar în ultima vreme și cei din mișcarea de mediu au perceput veganismul ca o chestie necesară pentru mediu și ca o chestie pozitivă. Dar la momentul respectiv era nevoie de efortul fiecăruia local, de a presa.

Și în continuare e mereu loc de a presa organizații și alte instituții ș.a.m.d. către veganism și asta poți să faci doar implicându-te în ele. Sau încercând să interacționezi cu ele. Și aici mă refer de la partide politice, pentru că s-a încercat și chestia asta.

Nu o să vorbesc despre politică, dar vreau să spun că la un moment dat a existat o încercare, să zicem așa, de a… în continuare cred că vor exista de-a lungul timpului, de a popula partidele cu persoane vegane și persoane…. ceea ce e un lucru foarte bun. Pentru că chiar dacă eu personal… eu am anumite să zic așa, orientări politice, dar eu cred că nu strică să existe vegani în toate orientările.

Valentin: Sau să ne facem partidul nostru la un moment dat și atunci e mai ușor.

Andrei: Da, bine. Evident chiar există un partid în Olanda, de fapt este o mișcare. Este un partid care chiar a câștigat locuri în Parlamentul European, „Party for the animals”.

Adică există și varianta asta, dar veganismul în sine e îndeajuns cât să fie asociat cu mișcările de mediu, cu partidele de mediu, cu partidele poate chiar sunt împotriva discriminării și pe un anumit spectru politic, dar „whatever works” știi?

Adică în punctul ăsta eu cred că veganismul e și un „gateway” pentru oameni, pentru a fi mai buni cu semenii lor. Mai pașnici, mai înțelegători. Adică eu cred că e un catalizator pentru multe chestii faine.

Cumva este loc să te implici în orice. Eu acum poate ți-am format o imagine, că m-am implicat constant și ceea ce este o imagine neadevărată. Adică am avut momente…

Valentin: Cel puțin mai mult decât mine.

Andrei: Știi cum e. Uneori poate te implici, faci lucruri faine și lumea nu știe de tine. „That’s okay!” Sau pur și simplu e și chestia asta, că poate nu te implici la un moment dat, dar vii cu energie sau cu un suflu nou în comunitate care poate e mai util decât nu știu, o implicare să zicem așa, consecventă, dar poate sterilă așa un pic.

Și uneori de multe ori m-am gândit că poate cărarea mea e un pic cam sterilă și îți pui probleme așa.

Dar din nou, poți să fii vegan și să nu îți pui nicio problemă, e okay, atât timp cât tu simți că momentan nu ai ce să oferi. Că sunt mulți dintre noi care poate au o luptă interioară.

Mai ales acum în pandemie și cu toate problemele generate de sistemul în care trăim, care poate nu îți lasă loc pentru, nu știu, poate datorii familiale ș.a.m.d.

Plus că de asta e bine atunci când simți că poți face, să faci… eu nu zic. Deci eu chiar vreau… mi-am imaginat că o să mă implic în comunitate cât mai târziu în viața mea, atât timp cât o să am energie.

Dar realitatea este că în timp devii un pic mai blazat și e okay. E natura umană, să zicem așa. Dar de asta e bine să bați fierul cât e cald.

Valentin: De la activism, hai să trecem un pic și spre un set de întrebări. Și uite de fapt întrebarea asta chiar are legătură cu activismul. Dacă ai putea schimba un singur lucru în România, care ar fi acela? În acest moment, acum.

Andrei: E o întrebare faină. Întotdeauna m-am gândit că foarte mulți oameni ar deveni… bine, eu acum am s-o leg de veganism.

Valentin: Okay.

Andrei: Sunt nevoit să o leg, din păcate. E greu să răspunzi la nivelul… sunt foarte multe lucruri pe care poate ai vrea să le schimbi, dar cu siguranță un lucru pe care l-aș schimba ar fi… dacă aș avea puterea să-l schimb, pentru că e o chestie foarte complexă și nu e ușor, este faptul că este, să numim așa, sărăcia.

Dar nu la modul să nu mai fie săraci. La modul că există niște diferențe foarte mare de venit și capacitate de a te bucura de viață între oameni. Și din cauza asta eu cred… știu că într-un alt episod știu că a mai spus cineva asta, și sincer sunt total de acord.

Cred că o mare problemă a veganismului în România este faptul că oamenii pe de o parte nu au acces practic și nu au acces la el. Și în sensul în care nu au acces la informații, și nu au acces la informații nu neapărat pentru că nu vin eu, sau tu, să le dăm informații, ci pur și simplu nu au timp.

Pentru că sunt prea prinși în lupta de zi cu zi, cu facturi, bani ș.a.m.d., și atunci nu se mai gândesc la o schimbare pozitivă în viața lor. Sau nu se mai gândesc la alte lucruri, decât la supraviețuire.

Și atunci nu o să devină prea mulți oameni vegani. Pentru că poate este într-adevăr, și eu sunt convins că este mai ieftin să fii vegan decât să mănânci într-un anumit context.

Dar realitatea este că guvernul oferă ajutoare fermierilor care cresc porci ș.a.m.d., și normal că carnea o să fie mai ieftină. Și atunci de asta zic că e o problemă complexă și în general… dar în principiu ține de faptul că de sărăcie… Cred că asta ar fi.

Nu zic ca toată lumea să fie egală sau alte chestii de genul, dar cred că toată lumea să aibă aceeași șansă. Mie asta mi-ar plăcea. Și eu cred că în momentul de față nu au, și asta e o mare… e legată de faptul că nu toată lumea se naște într-un mediu în care finananciar okay, și sunt mulți care se nasc la sate și poate sate izolate sau în care poate nu au acces la informații cum avem noi care stăm la oraș.

Și atunci asta ar ajuta cel mai mult veganismul. Acum dacă e să schimb ceva, nu știu, eu am niște vederi destul de futuriste legate de ce aș schimba. Și atunci, pentru că, din nou, la un nivel de științifico-fantastic mi-ar plăcea să nu mai consume nimic oamenii, să fim toți „breatharieni”.

Valentin: Okay.

Andrei: Dar în punctul ăsta ar evoluției umane, nu cred că o să fie… așa că măcar să ne mulțumim să fim vegani. Adică spre principiu ăsta.. adică să faci cât mai mult bine. Până la urmă veganismul despre asta e vorba.

Nu e vorba de a fi ceva superpur, ci mai degrabă de a face bine și de a face cât mai mult bine posibil. Despre asta cred eu că e veganismul. Sau asa am înțeles eu din veganism până acum.

Sunt deschis și la alte vederi și nu judec pe nimeni care îl vede neapărat într-un fel diferit. Bine, o să judec pe cineva care consideră că veganii ar trebui să mănânce miere.

Dar în rest… sau nu știu, cum spunea cineva, că vegetarienii mănâncă pește. Din nou, adică „within reason”, să zicem așa, adică atât timp cumva cât se încadrează în definiție, poți să faci ce vrei din veganism. Poți să-l definești tu cum e mai aproape de tine. Dar cam asta e.

Valentin: Știu că mi-am spus că ți-a plăcut episodul acela cu Mihnea din sezonul trecut și aș vrea să te întreb ceva ce l-am întrebat și pe el. Dacă ai lua toate lucrurile despre care ai vorbit până acum și le-ai pune într-o portavoce, cum ar arăta această portavoce?

Andrei: Multe stickere pe ea. Având în vedere că este despre veganism, nu știu, cred că mesajul ar fi „încearcă să fii vegan”, „provoacă-te să fii vegan”, „provoacă-te să faci lucruri” și „provoacă-te să încerci chestii noi” pentru că deși mie personal îmi place foarte mult să fiu într-un loc de confort, multe lucruri le-am câștigat dintr-un loc nu neapărat de confort, din activități, din implicare și cam asta e.

Încearcă să fii mai bun pentru tine, pentru ceilalți. Am să țin mesajul abstract, pentru că ar fi multe de spus. Și niciodată n-am fost bun la sinteze, așa că sper să îți mulțumesc ascultătorii cu răspunsul ăsta.

Valentin: Dacă viața ta ar fi un film, ce melodie ai pune pe fundal? E mai nouă întrebarea, nu cred că ai auzit-o în podcastul cu Mihnea?

Andrei: Nu. Dar să știi că oricum am zis că mă pregătesc, dar nu m-am pregătit. Eu nu ascult neapărat melodii „meaningful”, și cumva ascult melodii din astea care îmi dau energie sau care mă relaxează. Cred că aș pune trei ore de ploaie.

Valentin: Okay. Sună interesant.

Andrei: Pentru că e fain să fii într-un loc al meditației și al relaxării și cred că asta ar fi. Asta nu înseamnă neapărat că dacă ești relaxat și meditativ nu faci lucruri și nu ești activist. Nu se exclud, poate dimpotrivă. Cu cât ești mai relaxat o să ai mai mult… nu știu, să creezi, foame de a face lucruri bune.

Valentin: Este ceva ce nu te-am întrebat și crezi că ar fi trebuit să te întreb?

Andrei: Nu. Mulțumesc mult pentru că m-ai invitat.

Valentin: Și eu mă bucur că te-am găsit până la urmă, să zic așa.

Andrei: Da.

Valentin: Dar înainte de a ne apropia de închidere, spune-mi te rog unde te putem găsi? Sau unde te pot contacta ascultătorii podcastului „De la vegan la vegan” dacă vor să afle mai multe despre activism?

Andrei: Mă pot găsi pe Facebook, și dacă vrei am să-ți dau linkul la profilul meu. Dar eu spuneam că mă implic și în cadrul asociației F.R.E.E. Pe grupurile de vegani din România, cum ar fi „Ce mănâncă veganii” sau „Vegan în supermarket” sau „Vegan în România, comunitate”.

Dar sunt foarte deschis să răspuns tuturor și nu dau decline la niciun friend request. Nu sunt o vedetă, nu sunt arogant. Cam asta e.

Valentin: Okay. Pe cine ai vrea să mai invităm în podcast?

Andrei: Cred că ar fi fain să o ascultați pe Maria Eftimie. Și ea este o activistă și cred că a făcut mult mai multe lucruri bune decât mine. Și pe cine să mai recomand? Pe un tovarăș activist din Iași, pe care îl cheamă Alin Ciocan și care întâmplător e și un prieten bun de-al meu și care e un activist mai nou.

Uite, că uitasem, am o întâmplare despre el. În 2016 împreună cu Cristina Cojocea care e președinte la F.R.E.E. am făcut o proiecție de film, dacă mai țin minte bine, era „Forks over knifes” și la acea proiecție de film două persoane mi-au spus că vor să devină vegane. Și una dintre ele era Alin.

Care Alin, prietena lui, care și ea după aia a devenit vegană, și amândoi au devenit activiști și s-au implicat serios în comunitate. Poate mai mult decât m-am implicat eu. Cumva astea au fost… dar n-a fost așa un super eveniment, dar pentru mine a fost o… mi-am dat seama „bă, are sens ce fac”.

De obicei când faci activism e mai rar când un rezultat imediat, chiar dacă poate rezultatul ăla nu era pentru că vai dintr-o dată au văzut o proiecție. Poate el de mai multă vreme poate își dorea să facă pasul.

Dar avea nevoie de un declic. Și chestiile astea pot să facă și un declic, pot să fie doar o porțiune din lanțul de evenimente care te duc către veganism. Important e să existe mereu un flux de lucruri care să te ducă pe drumul ăsta către veganism și să te mențină pe el.

Eu nu mai am nevoie de evenimente care să mă mențină pe drumul ăsta, dar eu zic că la început, și mai ales când încă nu ești vegan, ai nevoie de niște confirmări. Pentru mine a fost ceva spectaculos.

Poate pentru alte persoane nu e ceva „aa, ce chestie”, dar felul cum s-au întâmplat lucrurile și cumva mi-au redat încrederea că se pot face lucruri. Și spuneam și de alte persoane pe care dacă ai vrea să le inviți, sunt persoane din cadrul asociației F.R.E.E., Alina Puiu, Cristina Cojocea, Alexandra Pleșa care fac o treabă foarte bună, care țin să zic așa, steagul sus.

Eu simt că fac chestii care sunt efectiv, care chiar ajută, și sunt mulți oameni care fac lucruri faine și care chiar ajută. Cred că orice vegan ajută prin simpla lui existență.

Dar unele chestii trebuie să le faci la un nivel mai organizat, e bine să te alături unei comunități, pentru că împreună suntem puternici.

S-ar putea să fim puternici și individuali, dar întotdeauna e bine să ai aliați, să ai oameni cu care să… să existe un grup de suport ș.a.m.d.

Valentin: Am o ultimă întrebare pentru tine. Care este rețeta ta vegană preferată?

Andrei: Întrebare bună. Eu am încetat să mai fac niște rețete foarte fancy în ultima vreme.

Știu că mi-a plăcut și îmi place în continuare foarte mult, și poate acum o să fiu criticat, „bă, dar nu e așa de bună”, îmi făceam la un moment dat un pateu de semințe de floarea soarelui și acum nu prea îl mai fac.

Pentru că mai durează.. nu neapărat că durează, dar depinde cât de bun vrei să-l faci. Și cred că aia e rețeta preferată.

Valentin: Și cum se face?

Andrei: Practic trebuie să lași puțin la înmuiat semințele de floarea soarelui, să se hidrateze, și apoi în robot, împreună cu usturoi, sare, puțin ulei, le macini bine, cât să fie o chestie omogenă.

Să nu fie foarte apoasă, dar să fie similar cu un pateu. O chestie pe care să o poți întinde pe pâine. E un exemplu modest, îmi pare rău pentru ascultători.

Dar sunt convins că sunt foarte multe rețete faine și pe net, și pe grupuri și oriunde. Și sunt convins că fiecare are o rețetă faină. Cam asta e.

Valentin: Cam atât de la mine. Îți mulțumesc frumos pentru că ți-ai făcut timp să povestim în acest episod despre activism și veganism în Iași.

Toate linkurile menționate în podcast cât și celălalte episoade „De la vegan la vegan” se află pe podcast.valvegan.ro. Abonează-te gratuit la newsletter pentru a primi următorul episod din podcastul „De la vegan la vegan” și dacă ai posibilitatea să ne susții proiectul, intră acum pe podcast.valvegan.ro și urmează pașii de pe pagină. Altfel, un share acestui episod în rețelele tale de social media este de real ajutor. Îți place să scrii despre subiecte vegane? Scrie pe valvegan.ro. Mai multe detalii găsești pe website. Să nu uit. Te invit în podcast. Hai să povestim vegan pentru vegani. Trimite un email cu titlu „Vreau un podcast” la podcast@valvegan.ro împreună cu datele tale de contact și un profil de social media.

Pe curând! Sunt Valentin Arhanghel și ai ascultat podcastul „De la vegan la vegan”, un proiect valvegan.ro.