Radu Nechifor este unul dintre acei vegani care au o viață plină cu foarte multe lucruri de făcut în fiecare zi.

După ce a ales un stil de viață vegan a vrut să facă mai mult. Cu această dorință a cumpărat restaurantul Rawdia din Sibiu chiar înainte de situația dificilă prin care trecem cu toții iar de curând a lansat provocarea Nirvana Vegan.

Despre această provocare dar și celelalte lucruri care îi fac ziua mai frumoasă aflăm în primul episod din sezonul 2.

Menționate în podcast

• Rawdia Sibiu;
• Nirvana Vegan;
• Povestea Naiului.

Unde îl găsești pe Radu

• Radu Nechifor;
• facebook.

Transcriere episod

Acest episod a fost transcris de Dominic Ilie.

Radu Nechifor: Nu știu cum ai făcut întrebările astea, dar…

Intro: Sunt Valentin Arhanghel și asculți podcastul „De la vegan la vegan”. Un podcast cu vegani pentru vegani, dar și pentru cei interesați de un stil de viață vegan. Acest podcast este un proiect valvegan.ro.

Valentin: Bine ai revenit la podcastul de la vegan la vegan, episodul 16. În același timp este și primul episod din sezonul 2.

În acest episod aflăm de la Radu Nechifor despre Rawdia din Sibiu și provocarea lui Nirvana vegană.

Salutări Radu! Ce faci?

Radu: Salutări! Bine. Ne descurcăm cum putem cu perioada asta. În rest e important să rămânem sănătoși și să continuăm proiectele.

Valentin: Așa este. Sună foarte bine. Îți zic de pe acum, mulțumesc frumos că ți-ai făcut timp să înregistrăm.

Radu: Cu mare drag.

Valentin: Ca întrebare de deschidere pe care cred că ai auzit-o, ți s-a adresat de atâtea ori, de ce vegan? De ce ai ales un stil de viață vegan?

Radu: Nu de mult am și scris un articol în direcția asta, tocmai pentru că am primit foarte des întrebarea asta și cumva mă bucur când se ajunge la subiectul ăsta. Deși foarte mulți oameni acceptă mai greu o discuție deschisă despre veganism.

În principal din cauză că ideea de veganism pentru ei apare ca un cult, ca o religie mai mult decât ca o idee…

Valentin: Sectă.

Radu: Exact. Ca o sectă, foarte bine. Mai mult ca un plan bun de alimentație și de trai. Motivul meu în primul rând este etic.

N-am avut probleme de sănătate sau n-am ajuns la o alimentație vegană datorită problemelor de sănătate, și pur și simplu de ceva vreme înainte să fac pasul ăsta, prima dată am fost vegetarian.

Deci am renunțat doar la carne inițial pentru un an de zile, după care încet, încet am început să scot din alimentație și celălalte produse de origine animală și asta s-a întâmplat uitându-mă practic la „Earthlings”.

Probabil un film pe care majoritatea care au optat să fie vegani la un moment dat, l-au văzut.

Valentin: Așa este. Este un film care te provoacă să te schimbi aproape instant.

Radu: Da, da. Bine, încă o dată, gândul ăsta l-am avut de ceva vreme, numai că, așa cum probabil am făcut toți, sau majoritatea, am închis cumva ochii la problemele astea și la gândurile astea și am încercat să ne deviem gândul din momentul în care ai în fața ta o farfurie cu o bucată de carne, cu o costiță asu mai știu eu, orice tip de carne.

Și nu ne facem filmul ăsta în cap, că nu vrem să știm de unde provine. Vrem să ne bucurăm de gust. Și practic am făcut pasul ăsta, mi-am schimbat „mindset-ul” în momentul respectiv și am refuzat să nu mă mai gândesc.

În momentul în care am început să mă gândesc, nu pot să zic că mi-a fost greu deloc, pur și simplu nu mai trebuia, nu mai voiam să văd bucată dintr-un animal la mine în farfurie.

Mai ales că după ce am renunțat la carne am început să și simt pe propria piele avantajele majore din punct de vedere fizic pe care le are alimentația vegană.

Energia pe care o aveam, faptul că după ce luam o masă nu mai simțeam nevoia să mă pun juma de oră în pat și simțeam că am energie să fac sport, să fiu activ, să lucrez.

Și astea veneau cumva peste motivul pe care l-am avut inițial, cel etic.

Valentin: Poți dezvolta un pic, ce înseamnă pentru tine motivație etică?

Radu: Bineînțeles. Inițial și, mă rog, prima chestie la care mă gândesc în momentul în care pun etic, e faptul că un animal trebuie să moară ca eu să mă hrănesc.

Și asta dacă nu e necesar, dacă organismul meu nu depinde de asta, mi se pare aproape macabru, faptul că trebuie să omori un animal ca să fie mâncarea mai bună.

Asta e cum să spun, motivația intițială, după care intervin toți ceilalți factori. De la mediu, la economic. Din păcate, inclusiv cuvântul ăsta mediu înconjurător s-a degradat puțin, și lumea îl privește ca pe un termen suprauzat și folosit în prea multe circumstanțe. Și-a pierdut inițial semnificația.

Mediu până la urmă înseamnă totul. Înseamnă tot ce ne înconjoară. Înseamnă fiecare fir de iarbă, fiecare râu care curge, fiecare animal care trăiește. Și dacă nu avem grijă de asta, o să ajungem noi să ne plângem de milă.

Și cumva într-un mod extrem de simplu și eficient putem să schimbăm lucrurile astea. Doar schimbându-ne modul de alimentație și eu cred că până la urmă pentru absolut nimeni nu e un foarte mare efort.

Nici nu trebuie de fapt să… dacă oamenii cumva văd asta exact cum am început discuția, ca pe un cult, nici nu trebuie de fapt să fii vegan. Pentru că eu încerc să rămân cu gândire, nu doar pozitivă, ci liberă.

Adică la modul că principalul pas pe care ar trebui să-l facă toată lumea este să conștientizeze faptul că nu ajută la nimic consumul de carne.

Cel puțin din punct de vedere economic este foarte, foarte neavantajos, având în vedere că orice animal trebuie să consume cam de 6 ori, minim de 6 ori cantitatea de hrană pentru a produce o porție de carrne.

„A produce”… a o transforma practic în… După aceea impactul asupra mediului este absolut major, având în vedere că principalul motiv al defrișărilor este creșterea animalelor, agricultura și …

Valentin: Zootehnia.

Radu: Zootehnia. Deci practic toate astea duc înspre un singur gând, spre o singură hotărâre. În primul rând cea de a consuma mai puțin sau deloc carne. Dacă toată lumea ar conștientiza lucrul ăsta, sau s-ar gândi mai mult la aspectul ăsta, și ar reduce semnificativ consumul de carne, deja ar fi un extraordinar de mare pas în față.

Valentin: Crezi că este mai ușor să devii vegan după ce ai devenit vegetarian? Crezi, nu știu, înainte să fi devenit tu vegetarian, dacă vedeai filmul „Earthlings”, ai fi ales veganismul?

Radu: Dacă mă întrebi pur și simplu din punct de vedere al dificultății ca adaptare la un …

Valentin: Exact, exact.

Radu: … nou stil de viață, sau mă rog, un nou stil de alimentație, cred că e un pas intermediar bun. Mai mult din cauză că neavând o educație în direcția asta, oamenii nu prea știu ce să mănânce. Și asta a fost și situația mea.

Din momentul în care am decis să nu mai mănânc carne, asta fiind primul pas, mă trezeam în momente ale zilei în care trebuia să mănânc.

Eu fiind și o persoană foarte activă și am multe joburi pe zi, trebuia să îmi găsesc alternative. Că nu aveam timp să mă duc acasă să-mi gătesc sau să mă duc în piață să-mi cumpăr ceva.

Trebuia să găsesc alternative, și alternative erau foarte puține. Dacă ajungeam cumva, nu știu, într-un magazin, într-un supermarket să îmi iau ceva pur și simplu ca să îmi satisfac pofta de mâncare pe moment, era foarte greu să găsești ceva.

Valentin: Asta când se întâmpla? În ce an?

Radu: În 2018, prin octombrie 2018. Deci chiar se fac 2 ani acum.

Valentin: Felicitări!

Radu: Da, mulțumesc. Și mi-am dat seama în momentul respectiv că atât de mult suntem îndoctrinați de treaba asta, de consumul de carne, că e necesar, bun și indispensabil, încât dacă nu ne gândim la lucrul ăsta și pur și simplu „go with the flow”, ajungi să nu mănânci nicio masă care să nu conțină… niciodată.

Adică efectiv, dacă întrebi pe un om obișnuit ce mănâncă dimineață, e nu știu, „îmi fierb doi crenvuști, îmi prăjesc un ou, beau un pahar cu lapte ș.a.m.d.” Adică toate sunt produse de origine animală. După care la prânz…

Valentin: Și majoritatea derivată cel puțin, din câte știu eu, din reclamă.

Radu: Da. Și ăsta ar fi un aspect important și ai dreptate. Și al doilea ar fi faptul că din momentul în care începi să te gândești, dai timpul înapoi și vezi că nu numai că nu ai avut o educație în sensul ăsta, ci pur și simplu nu ți s-a prezentat o alternativă.

Atât de mult ești prins în treaba asta. Și tot ce ți se oferă de fapt, este un produs al unei industrii extrem de mari. Mă rog, nu fac acum o teorie a conspirației, ci pur și simplu sunt foarte mulți oameni care au de câștigat de pe urma industriei respective.

Și e cumva firesc, e foarte complicat să folosesc cuvântul ăsta în situația asta, dar da, pentru mulți e firesc să fie așa, pentru că o industrie care s-a dezvoltat pe parcursul atât de mulți ani, într-un timp atât de lung, e normal să se fi implementat în gândirea și în concepția oamenilor într-un mod în care e extrem de greu să-l schimbi, sau să scapi un om de prejudecățile astea.

Toți cumva, cel puțin din geerația mea și mai în vârstă decât mine, am fost la un tăiat de porc, știm cum e să tai o gâină sau să sacrifici un animal. Însă foarte puțini știu de fapt, sau își mai creează imaginea asta, cu ce se întâmplă într-un abator.

Ce se întâmplă într-o fermă, într-o fermă cu mii de animale. Unul din gândurile care ne-au dat așa un mare clic, au fost numărul de animale care se sacrifică în fiecare an în industria asta.

Că până la urmă chiar vegan fiind, n-aș putea să am vreodată ceva împotriva unui om de la țară care își crește animalul lui și care mănâncă un ou de la găina lui și care până la urmă după nu știu, un an de zile, în care a avut grijă de animal, îl sacrifică și chestia asta care se întâmpla și la bunicii mei bineînțeles, era un adevărat ritual să sacrifici animalul.

Adică sacrificam animalul și cumva îmi amintesc și bunica mea care făcea o rugăciune și care, cum să spun, îi aducea un omagiu animalului respectiv că s-a sacrificat pentru noi. Și mai mult decât atât, inclusiv… nu trebuie să dăm foarte mulți ani înapoi, mergând așa 20-25 de ani înapoi, nu se consuma atâta carne atunci.

Valentin: Așa este.

Radu: Nu se consumau atâtea produse animale. Că și cei care… și noi care stăteam 3 luni pe an la țară mâncam carne probabil o dată pe săptămână.

Cred că scoteau din rezerva lor acolo, cum se ținea carnea la oala aia cu untură, scoteau de acolo o dată pe săptămână. Sau tăiau o găină în următoarea săptămână.

Dar în rest se foloseau efectiv legumele și resursele pe care le aveau în grădină. Și în condițiile în care noi nu mai creștem un animal, adică majoritatea din oamenii ce trăiesc în mediul urban, poate nici n-au văzut vreodată cum arată un abator sau o fermă.

Adică pentru ei deja imaginea bucății de carne în farfurie nu se mai asociază deloc cu viața unui animal.

Valentin: Când ai început să vorbești despre lucrurile astea, cum au reacționat cei din jurul tău, cei din familia ta, sau prietenii tăi?

Radu: Cei din familie și apropiații mei au fost extrem de receptivi. Adică cumva o mare parte dintre cei care mă înconjoară au ajuns să fie vegetarieni, sau mă rog, mulți dintre ei au redus semnificativ consumul de carne și produse animale.

Pentru că încă nu o chestie de convingere, nu trebuie să conving pe nimeni de nimic. Adică ceea ce spun nu e un discurs de convingere al unei persoane, ci de a deschide ochii.

Și până la urmă chiar dacă la prima sau a doua dezbatere despre subiectul ăsta majoritatea nu cad de acord cu tine în nicio privință, le dai de gândit. Și în momentul în care oamenii se gândesc la subiectul ăsta nu prea ai cum să nu îți schimbi alegerile din viață, că na, nu am fost la biserică și m-au convins să trec la altă religie.

Ci e o chestie na… dacă intri în noroi, te murdărești. Încearcă și ai să vezi. Dacă nu te-ai gândit la lucrurile astea până acum, pur și simplu nu ai cum să le eviți din momentul în care cineva îți pune problema negru pe alb.

Cei din familie, respectiv soția mea și nașii mei cu care suntem foarte apropiați, au devenit vegani. Eu n-am fost primul din cercul ăsta. Nașul meu a fost primul care a început să-și pună probleme de genul ăsta, și am avut foarte multe discuții și dezbateri cu el la momentul respectiv.

După care a urmat și alegerea mea, și cumva într-un timp relativ scurt toți cei apropiați mie au început să devină vegetarieni, respectiv vegani. Inclusiv mama mea, care toată viața a avut alimentația pe care am avut-o și eu când eram copil.

Ea a început să nu mai consume carne, sorea mea la fel, se gândește. Nu pot să zic că a renunțat de tot, dar a diminuat semnificativ consumul de carne și produse animale. Deci sunt receptivi oamenii.

Receptivi în sensul că, așa cum am spus, nu prea ai cum să nu fi, dacă începi să te gândești, vrei nu vrei ajungi la concluzia asta.

Valentin: Cred că și tu ai fost un pic norocos, având în jur atâtea persoane deschise.

Radu: Da, da. Nu pot să zic că nu. Oricum îți dai seama că am discuții destul de des cu persoane care nu sunt apropiate, sau care nu sunt în cercul meu de prieteni. Și am discuții despre subiectul ăsta.

Mai ales că na, așa cumva când lumeam spune „uite, băiatul ăsta e vegan”, sau „Radu e vegan”, sunt așa unii contrariați, alții curioși, alții na… și am discuția asta și cu persoane care nu sunt extrem de apropiate.

Nu știu exact ce impact are, cu foarte mulți nu mă mai întâlnesc a doua oară ca să știu dacă s-au mai documentat sau dacă au luat o decizie în direcția asta.

Dar cu siguranță o discuție cu oricine aduce un plus. Simplu fapt că persoana respectivă se gândește la subiectul ăsta este deja un mare plus.

Valentin: E ca o sămânță plantată.

Radu: Exact.

Valentin: În momentul acesta, ce sfaturi i-ai da cuiva care dorește să urmeze un stil de viață vegan și întâmplător poate ascultă episodul ăsta?

Radu: Părerea mea e că dacă deja își dorește să devină vegan, știe ce are de… adică singura chestie cu care aș putea să-l ajut, sau să ajut pe cineva, ar fi cumva să înțeleagă ce ar putea să mănânce, și cum să-și înlocuiască produsele de origine animală cu o ailmentație și sănătoasă.

Că eu de exemplu în primele 2-3 luni după ce am devenit vegan, atunci a fost un pic mai mare impactul asupra corpului meu, m-am îngrășat. Pentru că consumam foarte multe produse de patiserie și mâncam pâine…

Valentin: Carbohidrați.

Radu: Exact. Mulți carbohidrați, pentru că nu știam ce să mănânc ca să înlocuiesc proteina. Și atunci ca să-mi iau energia cumva, mâncam zahăr.

Pe scurt. Nu deschideam borcanul și luam cu lingurița, dar foarte multe din produsele pe care le mâncam conțineau foarte mult zahăr.

Și acum am început, de mai bine de juma de an, să exclud și zahărul din alimentație. Aproape definitiv. Dar oricum îl consum din o grămadă de alimente și dacă nu vrei.

Dar atâta timp cât nu consumi… adică eu nu mai am zahăr în casă, nu mai pun în nimic. Nici nu îmi mai place să pun în ceva zahăr. Iar la alimente, unul din principalele chestii la care sunt atent și după care îmi aleg produsele pe care le consum, dacă în primele 3 ingrediente există zahăr.

Dacă unul din primele 3 ingrediente ale produsului e zahăr, nu e ce trebuie. Și atunci așa îmi selectez cumva și lucrurile pe care le cumpăr.

Valentin: De unde te informezi pentru un stil de viață vegan, care să fie și un pic mai sănătos?

Radu: Eu cred că în momentul ăsta avem deja suficient de multe surse de informație.

Adică cel puțin dacă dau nu foarte mult timp înapoi, poate 5 ani înapoi, nu existau nici pe de parte atâtea documentare, atâtea cărți, atâtea articole scrise în direcția asta.

Acum există o grămadă. Adică de la filme care te informează, așa cum am spus, ce înseamnă veganismul din punct de vedere etic, moral, până la cele care te informează ce impact au asupra sănătății tale.

Și aici multe dintre ele vin nu doar cu explicații, ci și cu soluții. Adică îți spun.. ai foarte multe surse de unde să te informezi ce produse ar trebui să consumi, ce conțin produsele respective, cam care e cantitatea care ar putea să înlocuiască o bucată de carne.

Care e cantitatea și de ce tip de cereale sau legume ar trebui să consumi. Ca și la o alimentație omnivoră, până la urmă trebuie să îți păstrezi echilibru.

Dacă ești vegan nu înseamnă pur și simplu că ești sănătos și slab. Nu are… adică impactul asupra corpului, a tuturor produselor pe care le consum e cumva la fel.

Adică okay, ai exclus un aliment care nu îți făcea bine. Ăla avea și beneficiile lui, mă rog, aportul lui la energia pe care.. sau mă rog, la buna funcționare a organismului.

Și atunci trebuie să înlocuiești lucrurile bune cu alte lucruri bune. Le-ai eliminat pe cele rele, dar trebuie să și găsești soluții. Și eu zic că în momentul de față există pe internet informație foarte multă.

Adică contează doar dacă vrei sau nu. Sunt de la rețete până la aplicații care spun fiecare legumă ce conține, câte calorii, câte proteine…

Valentin: Trebuie doar să faci o poză.

Radu: … câți carbohidrați, absolut tot. Adică de exemplu soția mea la un moment dat chiar folosea o aplicație de genul ăsta extrem de riguros așa, și își cântărea tot ce mânca.

În aplicație îți introduceai cantitatea și tipul de aliment pe care l-ai consumat și îți spunea exact ce aport are de calorii, de glucide, de carbohidrați, de proteine, absolut tot. Informații ai la dispoziție, oamenii trebuie doar să-și dorească să o caute.

Și așa cum am spus, în ultimii 5 ani chiar a fost o abundență de informație atât pe internet cât în toate celălalte canale media.

Valentin: A crescut interesul către veganism.

Radu: Da, da.

Valentin: În acest moment ție ce îți place la veganism cel mai mult?

Radu: Interesantă întrebarea. Nu știu neapărat ce îmi place. Îmi place o dată faptul că am conștiința mai curată.

Sau că pot să mă gândesc la ceea ce mănânc și să nu mă simt vinovat în vreun fel. Îmi place faptul că prin alimentația pe care o adopt, pot să contribui la bunul mers al planetei ăsteia.

E foarte greu să formulezi într-un fel în care să nu pari foarte ideologist și să tinzi spre perfecțiune. Dar e un aport substanțial și care contează enorm.

Faptul că chiar dacă sunt o simplă persoană, dar cu atât mai mult cu cât o persoană semipublică să spun așa, și sunt o grămadă de oameni care, încă o dată, chiar dacă nu aleg să facă asta în momentul respectiv, dar faptul că citesc sau că află informația asta despre mine, poate îi face să se gândească de mai multe ori.

Și asta e o influență pozitivă care întotdeauna cred că e un beneficiu pentru toți. Atât pentru mine, că îmi dă satisfacția că am făcut ceva bun, cât și pentru cei care își dau ca temă de gândire alimentația.

Valentin: În același timp există și un lucru care nu îți place la veganism?

Radu: Probabil cumva dificultatea unor momente din viață când ești în circumstanțe în care e foarte greu să mănânci ceva.

Valentin: Okay.

Radu: Ajungi cumva în vizită la cineva, oamenii ăia poate nu știu despre tine și nu ții întotdeauna morțiș să anunți la telefon că vezi că sunt vegan.

Așa că pur și simplu nu-mi place să fiu un deranj pentru… și atunci ori aleg puține lucruri de pe masa respectivă pe care le pot consuma, ori pur și simplu nu mănânc.

Aleg să amân momentul de a lua masa și mă duc acasă. Sau consum mâncare atunci când pot, când am la dispoziție resurse.

Mă rog, în momente din astea cumva e puțin dificil, dar cu siguranță că și lucrul ăsta se va îmbunătăți.

Că tot mai mulți oameni, chiar dacă nu ajung să devină vegani, aleg să consume și, sau chiar mai multă mâncare pe bază de plante decât de origine animală.

Valentin: Spuneai mai devreme de momente dificile. Tu ai avut vreun moment până acum în care ai vrut să renunți la veganism?

Radu: Nu. Niciunul.

Valentin: Okay.

Radu: N-am avut nicio îndoială din momentul respectiv, că e o decizie bună. Am avut momente în care am făcut mici excepții.

N-am mâncat niciodată carne de atunci, dar am mai avut mici excepții la modul că am mâncat o bucățică de brânză, dacă am fost la socrii la țară, și ei au animale la curte și își fac brânza lor și cumva nu mă simt vinovat.

Pentru că așa cum am spus, alegerea asta e în primul rând ca să diminuăm impactul asupra lumii în care trăim. Pe când un tip de agricultură sustenabil nu are un impact negativ nici pe departe atât de mare cum îl are industria.

Adică n-aș vrea să… adică nici nu-mi imaginez cumva că o să se ajungă vreodată la momentul în care să nu existe oamenii ăștia simpli la țară care își cresc un animal și care își cresc o vacă, un porc și 5 găini.

Și ăsta e un… eu nu l-aș mai face că mi-am schimbat gândirea, mi-am schimbat concepția despre treaba asta. Dar nu i-aș învinui niciodată pe oamenii care încă fac treaba asta.

Problema este din momentul în care intru în supermarket și văd animalele expuse ca pe niște obiecte acolo, mi se blochează mie mintea și nu mai pot să văd treaba asta.

Carnea aia atârnată și făcută în toate felurile pe 200 de rafturi și expusă acolo. Și totul e firesc. Adică nu știu cum să spun… e firesc. Oamenii se duc acolo, da, uite niște carne pe raft.

Valentin: Nu îi deranjează cu nimic.

Radu: Da. Nu face niciun clic. Și încă o dată, nu îi acuz din cauză că am fost acolo, adică știu cum e. Știu exact felul ăsta de a nu-ți pune problema și a fi acolo și a ți se părea ceva normal. Dar asta e… e carne pe raft și mă duc și o cumpăr.

Valentin: În curând, dacă mai adăugăm 10, 15, 20 de ani, posibil… sau poate sunt eu mai optimist, posibil să dispară de pe raft.

Radu: Sincer, și eu am încrederea că… oricum cel puțin se va reduce enorm. Pentru că e doar o chestiune de timp până oamenii încep în număr tot mai mare să-și pună problema.

Acum uitându-ne și la alte țări mai dezvoltate decât România, se vede clar și procentul de vegetarieni și vegani care crește exponențial.

Valentin: Da. Eu aștept acel „spike”, să-l numesc așa, în care o să fie mai multe produse vegane decât…

Radu: … de origine animală. Da, da.

Valentin: Exact.

Radu: E un prag pe care eu zic că o să-l depășim în următorii 10 ani.

Valentin: Și eu sper asta. Menționai mai devreme că ești o persoană semipublică și aș vrea să te întreb, tu cu ce te ocupi acum?

Radu: Aici deja ne mai trebuie o emisiune.

Valentin: Pe scurt.

Radu: Da. În principiu bineînțeles continui activitatea de muzician, deși anul ăsta a fost extrem de dificil pentru toți artiștii.

Sunt directorul Casei de Cultură din Cisnădie. Am un atelier unde fac naiuri. Sunt încă profesor la liceul de artă din Sibiu și predau și online. Nu numai la liceu, ci și cu câțiva studenți din străinătate.

Și sunt partener la Rawdia Sibiu, un restaurant vegan bineînțeles. Care a și venit cumva în viața mea ca urmare a alegerilor pe care le-am făcut și am considerat că trebuie și să fac ceva în direcția asta.

În special așa cum am spus că mi s-a părut o problemă faptul că nu aveam prea multe alternative în momentul în care am decis să îți schimb alimentația și am zis să fac ceva în direcția asta. Să aduc un plus celor care aleg să-și…

Valentin: Restaurantul Rawdia este tip franciză?

Radu: Da. Este în franciză. Restaurantul mamă este la București. Și sunt 4 în România.

Valentin: Cum a fost când ai deschis? Ce s-a întâmplat?

Radu: Da. Noi am preluat practic restaurantul. El exista înainte. Și ne-am decis… de fapt hotărârea o luaserăm cu câteva luni înainte că vom face un restaurant și a apărut ocazia asta să zic, am știut sau am aflat că e de vânzare restaurantul respectiv și am luat decizia împreună cu nașul meu.

Practic noi, două familii, eu, soția, nașul și nașa mea. Și am luat noi restaurantul și ce să zic, ne zbatem cel puțin acum să îl ducem înainte. A fost un cumul de circumstanțe, nu foarte favorabil din punct de vedere financiar pentru noi, având în vedere că noi l-am preluat în ianuarie anul ăsta.

Valentin: Îmi imaginez ce lovitură.

Radu: N-am apucat să facem foarte multe până ne-a lovit pandemia asta și acum tot ce facem este să încercăm să supraviețuim până în momentul în care se vor redeschide… mă rog, ne vom apropia măcar de o normalitate așa cum o știam noi înainte.

Încercăm să luăm și în perioada de… noi n-am avut practic restaurantul închis. Am încercat practic să menținem producția și în perioada situației de urgență, am livrat și mâncare către spital, către secția de… unde selectează bolnavii.

Înfințaseră exact atunci la începutul perioadei în situație de urgență, înfințaseră cortul respectiv pe… și livram acolo mâncare gratuit.

Pur și simplu am vrut să punem și noi umărul cumva la situația asta. Am pus umărul efectiv fizic. Că am fost acolo în perioada respectivă, având în vedere că nu ne mai permiteam să ținem atâția angajați.

Dar ce să zic, m-aș strădui din toată inima și cu toate resursele mele să susținem această mică afacere și motivul este 99% schimbarea din viața mea.

Adică faptul că am vrut să și fac ceva în direcția asta, nu doar să adopt alimentația asta pentru mine și atât. Ci să și să dau o mână de ajutor celor care aleg să facă.

Valentin: Okay. Voi aveți și serviciul de livrare?

Radu: Da, da. Păi pe asta am funcționat atâtea luni de zile. Locația noastră e foarte mică, avem doar 3 mese. Și oricum perioada în care s-a permis practic deschiderea localurilor a fost foarte scurtă și noi n-am beneficiat foarte mult de ea. Deci am funcționat pe delivery.

Valentin: Care este rolul tău în proiectul Rawdia?

Radu: Ne-am împărțit destul de bine. Ne-am împărțit rolurile, noi cei 4. Eu practic am venit mai mult cu finanțarea inițială și cu idei de promovare și de imagine. Ceilalți se ocupă de alte aspecte ale businessului.

Ne completăm bine reciproc. Dar încă o dată, cumva n-a fost cea mai bună perioadă în care am ales să facem asta și îmi doresc din toată inima să putem să trecem și să funcționăm și în situație de normalitate.

Valentin: Ca noi toți, să spun așa.

Radu: Da, cred.

Valentin: Abia așteptăm. Acum să vedem cât, cum, când?

Radu: Exact. Dacă? E și asta o întrebare.

Valentin: Mai durează. Așa este. Okay. Cred că ai uitat sau ți-a scăpat să-mi menționezi un pic și despre proiectul Nirvana vegan, despre care am văzut un pic pe facebook.

Radu: Da. Fiind implicat în atât de multe lucruri…

Valentin: Să știi. Uite ca o întrebare așa, care îmi trece acum prin cap, cum reziști ca vegan să faci atât de multe?

Radu: Să știi că mie mi se pare că e un plus veganismul. Încă o dată am spus că înainte nu simțeam că am atâta energie în timpul zilei. Și în perioada asta, după ce am devenit vegan, am și început să fac mult mai mult sport. Tocmai că am simțit că am energie să fac asta. Și am făcut lucruri de care nu credeam că o să pot fi în stare în viața asta.

Valentin: Am văzut…

Radu: Alerg…

Valentin: … într-o postare și că ai sărit cu parașuta.

Radu: Da. Am făcut și un salt cu parașuta. Dar alerg aproape zilnic 10 kilometri, am făcut și un semimaraton. Am început să mă dau pe bicicletă…

Valentin: În cât timp ai făcut semimaratonul? Că am făcut și eu unul și vreau să văd dacă sunt acolo.

Radu: Într-o oră 57.

Valentin: Eu am spus 2 ore și 3.

Radu: Bun, e în regulă. Ești acolo, ești bine.

Valentin: Da, da. Trebuie să mă mai antrenez.

Radu: Da. Am început și cu ciclismul, am făcut acum vreo 3-4 săptămâni o tură de 165 de kilometri în care am inclus și Transfăgărașanul.

Oricum sunt lucruri, încă o dată, despre care mă gândeam că nu o să le pot face vreodată. Cum să fac efortul ăsta? Și acum chiar am energia asta și probabil că sunt în cea mai bună formă fizică din ultimii 20 de ani.

Valentin: Okay.

Radu: Și despre Nirvana Vegan, a fost un proiect pe care practic l-am făcut cu nașul meu, cu Andrei Gheorghiu și cu Florentin Cismaru, care e un sportiv extraordinar. El face calisthenics. Legenda spune că el s-a născut în parc.

Valentin: Okay.

Radu: Acolo, da, la zona de sport. E acolo în fiecare zi, de dimineață până seară. E într-o formă excepțională. El e vegan de 3 ani. Are aceleași opțiuni ca și noi.

Și el a fost o influență destul de mare asupra mea cumva, să mă convingă că da, într-adevăr, nu o să-mi afecteze negativ energia și fizicul și starea mea de sănătate, alimentația asta.

Având în vedere că el e sportiv de performanță și de când are alimentația vegană e și mai în formă decât înainte. Adică eu nu sunt sportiv de performanță și nu o să fiu vreodată și dacă am un exemplu ca ăsta… bine, după aceea au venit și alte exemple.

Am aflat despre o grămadă de oameni din lumea asta care fac sport de performanță și care sunt vegani și dau randament extrem de bun. Și într-adevăr a avut și asta un impact asupra mea, să știu că alegerea pe care am făcut-o nu o să fie în detrimentul formei fizice.

Valentin: Și ca să mai adăugam un pic de substanță alături de acești super-sportivi, chiar ieri cred că am văzut o postare, sau zilele trecute, îl anunțau pe Hamilton undeva la a 92-a victorie în Formula 1.

Radu: Da, da. Și el este vegan. Într-adevăr, deja sunt foarte mulți care, așa cum am spus și la început, trebuie doar să începi să te întrebi și să îți pui problema.

Că după aceea nu prea ai cum să nu ajungi la concluzia asta. Și împreună cu Florentin și cu Andrei am pornit și provocarea asta, Nirvana Vegan.

De fapt noi ne-am gândit așa, ce ar trebui să mai schimbăm la noi cumva, ca să fim cât se poate de „environment friendly”.

Îmi pare rău, mai folosesc cuvinte în engleză…

Valentin: Ce întrebare puternică.

Radu: … dar multe dintre ele încă nu au traducere foarte bună. Nu sunt foarte folosite. Și gândindu-ne la treaba asta, am zis, dacă ar fi să convingem alți oameni sau să-i facem să înțeleagă mai bine ce înseamnă veganismul, care ar fi pașii pe care i-am sfătui să-i urmeze? Și am început să punem pe hârtie așa, câteva lucruri.

Păi uite, dacă tot gândim în direcția asta, o să facem trei rubrici. O dată o să fie alimentația, lumea nu știe ce să mănânce și cum să mănânce, dacă vor să devină vegani. După care sport.

Lumea, la fel ca și mine și ca mulți alții, se întreabă dacă o să pot să fiu în formă în momentul în care o să fiu vegan. Și de aspectul ăsta s-a ocupat Florentin. Iar Andrei s-a ocupat de alegeri asumate. Așa le-am numit noi.

Care erau de fapt niște provocări tocmai pentru a încuraja un pic o viață mai sustenabilă. Adică încercam să încurajăm oamenii să folosească mijloace de transport nepoluante.

Să mai mergi cu bicicleta, cu trotineta, să mai iei un mijloc de transport în comun, să separi corect gunoiul, chestii de… să încerci să consumi cât mai puțin plastic, care e o provocare extrem de grea, să spun așa.

Adică nici nu ne gândim și nici nu ne punem problema la sfârșitul zilei.. noi am început să facem treaba asta zilnic, la modul, absolut orice ajungeam să cumpărăm, sau să consumăm care era ambalat în plastic, sau să conțină plastic, îl puneam separat la modul, nu că îl puneam separat în gunoi.

Îl puneam separat într-o cutie, să vedem la sfârșitul zilei cât plastic a trebuit să consumăm. Și noi, cum să spun, ne punem problema asta și încercăm să nu cumpărăm chestii din plastic și tot ajungi.

Că efectiv absolut tot ce cumperi e ambalat în plastic. De la pâine, la pastă de dinți, la medicamente la orice jucărie pentru copil. Toate sunt… e enorm.

Valentin: De fiecare dată când mai încerc la brutărie să iau o pâine, o dată la nu știu cât timp, ma duc cu o pungă și îl rog pe băiatul ăla „o poți pune direct aici”.

Dar el fiind atât de în automatism, bagă direct mâna într-o pungă de unică folosință să îmi pună pâinea.

Radu: Exact, da.

Valentin: Că nici nu aude.

Radu: Și inclusiv treburile astea, că se uită lumea la noi dacă mă duc cumva cu sacoșa la cumpărături. Ca și cum n-are bani să-și cumpere o plasă.

Nu. Am bani să-mi cumpăr o plasă. Nu e asta o problemă. Problema e că nu ne gândim că plasa aia nu e doar că dăm banii pe ea.

Plasa aia o să ajungă în maxim o săptămână într-un… din păcate nici măcar într-un coș de gunoi de plastic. O să ajungă într-un coș de gunoi menajer.

Încercând să ne punem în ordine ce am putea separa, și cu consumul de curent și consumul de apă ș.a.m.d., și am început să punem pe hârtie care ar fi lucrurile pe care le-am putea face, sau pe care le-am putea… cum să spun, a crea un plan pentru cineva care vrea să devină mai prietenos cu mediu și să adopte și alt tip de alimentație.

Și ca să vedem dacă e eficient și dacă poate fi pus în practică și dacă nu e prea intens ș.a.m.d., am zis că prima oară îl facem noi. Așa că am făcut planul și timp de o lună de zile l-am respectat noi.

La noi nu a fost foarte dificil din punct de vedere al alimentației și al sportului, că oricum făceam lucrurile astea. Erau în programul zilnic.

Dar a fost o provoare, într-adevăr, să adoptăm toate măsurile pe care le-am decis noi, sau regulile pe care le-am scris în programul respectiv pentru decizii asumate. Și acolo deși și noi credem că facem multe lucruri sau nu facem multe lucruri, în momentul în care chiar ți le cuantifici, îți dai seama că chiar și un om care face efort contribuie mult la modul ăsta de viață foarte haotic.

Și dacă nu îți pui problema extrem de serios și să fii dispus și să îți modifici stilul de viață și deciziile pe care le iei în fiecare moment, în necunoștință de cauză o să ai un impact major asupra mediului.

Așa că după ce am terminat noi provocarea vegană, am început să o lansăm către alți oameni. Și acum avem, nu știu exact, cred că 7 persoane care s-au înscris la programul ăsta și pe care…

Valentin: Și toți sunt din Sibiu, sau?

Radu: Da. Îi supraveghem și îi îndrumăm, să zic așa, într-un grup pe watsapp. Ne punem întrebări acolo, le răspundem. La trimitem programul săptămânal. Ce ai voie să facă, ce trebuie să facă, ce nu au voie să facă ș.a.m.d.

Oricum e alegerea lor să aplice pentru asta. Nu e ca și cum îi forțăm noi. A fost alegerea lor și își doresc să facă și ei o schimbare pentru ei.

Valentin: Și asta se poate face oricând, să aplice?

Radu: Deocamdată luăm lunar. Adică la fiecare sfârșit de perioadă, o să deschidem o altă sesiune de înscrieri. Și ei mai aveau încă un proiect tot cu Nirvana vegan pe care îl punem acum în aplicare.

Valentin: Asta voiam să te întreb. Nirvana vegan este doar o provocare, sau este un ONG?

Radu: Da. Este o asociație. Nici măcar nu este o asociație cu acte în regulă deocamdată. Va fi, urmează cât de curând. A fost pur și simplu un concept, să spun așa, pe care l-am adopta cu cei doi prieteni ai mei.

Și încă unul din proiectele acestei asociații a fost să luăm o singură persoană pe care să ne concentrăm foarte mult atenția și să facem treaba asta pe termen lung. Nu doar o lună. Am găsit persoana.

Sau mă rog, a fost de acord persoana la care m-am gândit inițial, Anca Mărginean, care mi-e și colegă de trupă. Și am început practic de o săptămână să facem o transformare majoră. Bineînțeles în pași mici.

Nici nu vreau să fie… adică toate chestiile pe care le fac, sau îi îndrum pe oamenii cu care plec la drum, este: nu trebuie să o simți ca pe o povară sau ca pe o cură, să spun așa.

Lucrurile pe care le faci, trebuie să le înțelegi atât de bine și să ajungă să fie decizia ta, nu că ți-am spus eu că e mai bine așa.

Și dacă îți dorești să ai o viață mai bună din multe puncte de vedere și din punct de vedere fizic și al sănătății și al impactului asupra mediului înconjurător.

Dacă îți dorești treaba asta, ce pot să fac eu, din experiența pe care o am – că nu sunt nici eu cum să spun, cea mai mare enciclopedie – dar din experiența pe care o am și din deciziile pe care le-am luat până acum, pot să îi ajut să meargă în direcția asta.

Și a început de o săptămână și am început să schimbăm din fiecare câte puțin. Să eliminăm anumite alimente din dieta ei zilnică, să facă sport cât de des, se ocupă Florentin să-i dea un program de sport și de 2 ori pe săptămână se întâlnește cu ea și face sport. Eu alerg cu ea dimineața.

Valentin: Există vreun loc unde putem vedea și noi aceste schimbări? Călătoria ei?

Radu: Absolut! Pe toate le documentăm. Postăm pe facebook, pe pagina Nirvana vegan. Și cu cei cu care facem provocarea asta, la fel procedăm. Adică fiecare dintre ei își fac poze, scriu text, se filmează ș.a.m.d.

Nu neapărat pentru a promova, deși și ăsta e un aspect pozitiv până la urmă, că le arăți oamenilor ce se întâmplă, ci pentru a documenta. Adică și noi cumva vrem să vedem efectul direct al lucrurilor pe care le facem.

Așa până la urmă poate oricine să spună, „da, domne, uite am început să mănânc vegan și mă simt mult mai bine”. E vag și neconvingător pentru mulți alții.

Când îi aduci cifre pe hârtie e altceva. Adică inclusiv treburile astea le facem Anca. Analize, să știm cu ce stătea bine, cu ce nu. Ce influență are noua alimentație asupra organismului ei, care sunt beneficiile, cât scade în greutate, cât scad anumite surplusuri din sânge și din organism ș.a.m.d.

Adică vrem să supraveghem și să o documentăm cât se poate de bine.

Valentin: Sună foarte bine. Eu am tras un pic cu ochiul la ce se întâmplă…

Radu: Mă bucur.

Valentin: … pe pagină.

Radu: Spre suprinderea mea, chiar sunt mulți care au făcut asta. Și a avut impact mai mare decât am crezut noi.

Adică ca orice proiect de genul ăsta, când sunt 3 persoane implicate inițial, și fac o chestie care cumva de pe urma ei nu are nimeni de câștigat, nu te aștepți să aibă un impact foarte mare.

Dar a fost mult mai mult decât am sperat noi. Adică foarte mulți oameni au scris, foarte mulți oameni ne-au urmărit, foarte mulți oameni au fost interesați după aia să ne devină parteneri în drumul ăsta, și mă bucur foarte mult.

Nu că nu știam, știam că sunt în jurul meu oameni de genul ăsta. Dar e cu atât mai plăcut când chiar se implică și pun umărul.

Valentin: Așa este. Noi tot vorbim aici de Nirvana vegan. Însă ce înseamnă? De unde numele ăsta? Ce cuprinde, la ce se referă?

Radu: Sunt foarte multe lucruri în interiorul denumirii ăsteia. Până la urmă ca să scurtez așa explicația, e vorba de un echilibru uman care se bazează mai mult pe decizii vegane.

De aia are și completarea asta. Ar fi putut să fie doar Nirvana, dar probabil că nu înțelegeau foarte mulți despre ce e vorba. Și cumva ca să conturăm mai bine direcția în care gândim și ne îndreptăm, am adăugat acest cuvânt.

Și Nirvana vegan este exact ce se aude. E un echilibru bazat pe o alimentație sănătoasă. Care are bineînțeles în spate și alte decizii pe care le iei. Toate pentru a diminua impactul negativ pe care îl are omul asupra planetei.

Valentin: În afară de aceste două mici sau mari inițiative, să le numesc așa, provocarea și susținerea Ancăi, ce alte planuri ai în jurul ei?

Radu: Planurile sunt multe, dar uite că…

Valentin: În viitorul apropiat.

Radu: Depind de foarte multe, planurile astea. Și din păcate acum nu putem să punem mult mai mult în practică.

Ce aș vrea, ar fi cumva la un moment dat să unesc cele două chestii din direcția asta din viața mea, respectiv restaurantul și cu Nirvana vegan și să fac un loc unde oamenii să se poată informa despre asta, să poate să mănânce vegan, să poată să facă sport, să poată să-și cumpere legume și fructe din producători locali.

Să existe un loc dedicat unui stil de viață sănătos și care să combine practic toate ideile astea. Cam ăsta ar fi planul de viitor.

Valentin: În capul meu a rămas, așa, o idee, că te ocupi cu foarte multe și atunci vreau să te întreb, care dintre aceste proiecte îți este cel mai apropiat?

Și dacă vrei să îmi povestești un pic și despre o dificultate pe care ai întâmpinat-o ducând-o la bun sfârșit.

Radu: Mă întrebi despre proiectele legate de veganism sau despre…

Valentin: În general.

Radu: … toate activitățile?

Valentin: Toate activitățile.

Radu: Activitatea principală și cea care o să rămână pentru totdeauna primordială o să fie cea artistică, bineînțeles.

În direcția asta cel puțin după anul ăsta, mi-e foarte greu să-ți spun niște preconizări cu ce se va întâmpla. Planuri am multe și aș vrea să le pun în practică.

Probabil că unul dintre cele majore este că vreau să refac povestea naiului. Un proiect foarte mare în cam am investit o grămadă de energie.

Acum 7 ani a început. Dar l-am pus pe pauză așa de câțiva ani, pentru că am avut și alte priorități. Am și eu familie și o fetiță care împlinește 4 ani imediat. Am vrut să am timp și de familie.

Știu că mulți mă întreabă „cum să ai și timp de familie, că ai deja 5 joburi?” Până la urmă se poate. Avem mult mai mult timp decât credem.

Și dacă alegem să nu pierdem timpul ăsta, pur și simplu să nu-l aruncăm pe geam, o să înțelegem că avem timp să facem mult mai multe decât facem de fapt.

Adică chiar și în situația mea aș mai avea timp. Îmi amintesc de o reclamă, o campanie de telefoane care la un moment dat când era trendul ăsta să fie telefonul cât mai mic… aveau un telefon extrem, extrem de mic, nici nu puteai să tastezi pe el.

La lansarea telefonului era un promo pentru telefonul respectiv, tipul care prezenta telefonul îl ia și îl aruncă într-un pahar cu apă. Și se uită așa atent la el și încep să iasă mici bule de aer din telefon.

Zice, „vedeți! Mai e loc, se poate și mai bine”. Cam așa e și cu timpul nostru. Adică într-adevăr am multe activități, dar exact așa e. Dacă te organizezi și te trezești de dimineață și știi ce ai de făcut, poți în fiecare spațiu care îți rămâne liber să mai pui ceva, să mai umpli cu ceva.

Valentin: Asta voiam și eu să adaug. Într-un fel avem foarte mult timp pierdut, dar foarte puțin timp organizat spre scopul nostru.

Radu: Exact, exact. Și am putea cu toții cumva, chiar dacă nu trebuie să o duci la extrem, dar fiecare putem să ne organizăm ceva mai bine.

Să petrecem mai puțin timp pe telefon, între activități să fii cât mai eficient. Mai era o chestie pe care… nu știu dacă îl știi pe Nas Daily, tipul care face un filmuleț…

Valentin: Nu, nu.

Radu: … 1000 de zile. Îmi place foarte mult. Adică se vede și cum s-a dezvoltat el pe măsura ce a făcut treaba asta. A călătorit extrem de mult. Și la un moment dat, într-unul din episoade zicea: „fiecare proiect durează atâta cât îți propui să dureze”.

Valentin: Bun.

Radu: Adică dacă îmi propun să fac o chestie într-o lună, chiar dacă nu mi-ar trebui o lună, o să îmi ia o lună. Că în prima săptămână doar mă documentez, în a doua săptămână încep să-mi pun ideile pe hârtie.

În a treia încep să le pun în practică și ultimele 2 zile, bineînțeles strâns cu ușa, o să încerc să finalizez. Dacă nu cumva fac toate treburile astea în ultimele 3 zile.

Valentin: Exact, da.

Radu: Deci dacă în loc de o lună mi-aș propune să fac în 3 zile, l-aș face în 3 zile. Că așa e! Durează atât cât îți propui să dureze. Și noi ne punem termene prea lejere.

Facem lucrurile eficient și într-un timp scurt doar atunci când suntem presați de timp. Dar ce înseamnă presat de timp? Înseamnă că ai un dead line. Dead line-ul ăla poți să ți-l pui pur și simplu tu.

Valentin: Ca să-i acorzi importanța care…

Radu: Exact. Imprtant e cât de mult timp îmi ia.

Valentin: Dar până atunci, lasă că facem mâine.

Radu: Da, exact.

Valentin: Radu, o poveste interesantă din ultimii tăi ani de viață, de veganism, dacă ai?

Radu: Am fost de curând, cred că acum 2 săptămâni la Corabia. Era o competiție, se numește „Asaltul lupilor”, o competiție sportivă pentru amatori.

Practic se fac niște activități din astea mai puțin uzuale, cu sport, cu cărat de cauciucuri, flotări, caiac pe Dunăre, o grămadă de chestii de genul ăsta.

Și bineînțeles când ne-am înscris, am fost și eu și soția, plus încă 3 prieteni, toți vegani, și în momentul în care ne-am înscris am completat la detalii acolo că suntem vegani și că în acțiunea asta cu banii pe care îi plăteam acolo, era și masa inclusă.

Și am menționat că suntem vegani ca să știe oamenii să ne pregătească. Și am mers acolo și în prima seară făcuseră un pilaf, sau ceva de genul ăsta și puțin așa. Ca și cum noi veganii… nouă nu ne trebuie mult.

Suntem vegani din ăia care mănâncă numai iarbă și legume. Și asta a fost cum a fost, că a fost totuși un pilaf. Dar micul dejun a fost extraordinar.

Toți ceilalți aveau ouă, omletă, bucăți de cârnăciori ș.a.m.d., și pe noi ne-a servit la masă pe o farfurioară cu o jumătate de roșie, o jumătate de ardei și o jumătate de castravete.

Ăsta a fost micul dejun. Nimic altceva. M-am gândit, băi, înțeleg, mulți oameni nu știu ce se gătește. Sunt multe bucătării care n-au gătit niciodată pentru niște vegani.

Dar eu cred că o zacusă și o salată de vinetă oricine știe să facă.

Valentin: Sau fasole bătută.

Radu: Exact.

Valentin: Ca să ai și proteină.

Radu: Nu se poate să nu găsești o soluție. Adică chiar să.. mai ales că eram la o tabără sportivă. Adică ne trebuia energie, trebuia să alergăm, să cărăm, să vâslim, o grămadă de activități.

ȘI noi am fost serviți cu juma de roșie, juma de castravete, juma de ardei. Am plecat la cumpărături după treaba asta, ca să ne asigurăm energia pentru…

Valentin: Cine știe, poate se gândeau la voi ca la un cuplu de gladiatori…

Radu: …Bineînțeles am fost la o masă separată, știi?! Acolo erau toți împreună, noi eram la masă separată. 5 persoane cu meniu vegan. Secta. Ne întoarcem la discuția inițială. Noi eram ăștia din secta aia care nu mănâncă carne.

Valentin: Ce rezultate ați avut în ciuda meniului?

Radu: La sfârșitul taberei respective a fost o competiție între două echipe și s-au ales doi căpitani de echipă. Și cei doi căpitani am fost eu și cu Florentin, care amândoi suntem vegani. Așa că ce să zic…

Valentin: Au câștigat veganii.

Radu: Exact.

Valentin: Sunt foarte curios cum arată o zi din viața ta, dacă vrei să ne poveștești așa un pic despre rutina.

Radu: Dacă ar fi să fie interesant și să poată fi ca un exemplu, o zi din viața mea, trebuie să dau un an înapoi. Că ultimul an sigur nu a fost…

Valentin: Okay, înțeleg.

Radu: … A fost un an atipic și nu este un tipar, de la o zi la alta. Că nu știm efectiv, adică nici nu pot să-mi fac un plan. Că aproape toate activitățile pe care le am sunt cumva legate de deciziile astea pandemice.

Dar în general, ce să zic, mă trezesc dimineața – nu foarte devreme așa cum cred majoritatea, dar undeva pe la 7:30 – 8:00 mă duc să alerg cam o oră, după care vin acasă, îmi fac duș și încep și îmi iau activitățile la rând.

Respectiv la Casa de cultură, unde trebuie să ajung în fiecare zi să rezolv lucruri, să creionez proiete, să fac planuri pentru spectacolele ce au loc aici.

După care mă ocup de predat. Nu în fiecare zi la fel de mult, că nu am… adică mi-am concentrat pe mai puține zile tocmai ca să nu îmi ocupe o bucățică din fiecare zi activitatea asta.

După care mă duc și lucrez în atelier, e un refugiu foarte bun pentru mine. Am timp și dispoziție să mă gândesc, să reflectez, cumva fac două lucruri într-unul acolo.

Lucrez la naiuri, dar și procesez ce am făcut în ziua aia și ce urmează să fac în celelalte. În fiecare zi încerc, nu reușesc.

De aia spun că și la mine mai e loc, și la mine dacă bag telefonul în paharul cu apă, mai ies bule de aer. Încerc să mă organizez pentru următoarea zi, ca să fiu cât mai eficient.

În fiecare zi încerc să ajung la Rawdia să mănânc. De multe ori seara gătim în familie, eu cu soția. Și m-ai întrebat la un moment dat de familie și fac o paranteză aici, că lumea mă întreabă de multe ori de fetița mea, dacă e și ea vegană sau nu.

Răspunsul este nu. Îi dăm foarte rar carne și atunci așa cum ți-am spus, avem socrii care au curte la țară și mai luăm de la ei ouă, și ne mai pun la congelator o pulpă de pui crescut de ei și mănâncă și pește din când în când.

Nu îi dăm zilnic, nu îi dăm la fiecare masă bineînțeles, dar mănâncă brânză, produse lactate tot așa, din sursele noastre, nu cumpărate din supermarket, tocmai ca să nu încurajăm industria asta.

Și fac treaba asta în primul rând din cauză că, așa cum ți-am spus, principalul meu motiv a fost etic și nu cred că e la o vârstă la care poate să ia o decizie.

Și nici nu aș vrea ca la un moment dat să aibă senzația că am obligat-o noi să fie într-un fel, altfel decât majoritatea. Așa că noi îi dăm o alimentație echilibrată, cu puțină proteină animală ce-i drept.

Adică încercăm să o diminuăm cât de mult, dar nu vrem să o lipsim total de treaba asta din cauză că… așa ca ea să ia decizia de a fi vegan la un moment dat.

Și spuneam de cursul normal al unei zile. În fiecare zi cumva am și altceva. Pentru că am o grămadă de alte proicte de care mă ocup și care nu sunt incluse în programul meu zilnic, ăla de trezit dimineață și terminat serviciul la 4 sau 5, cum fac alții.

Așa că îmi dedic în fiecare seară după ce doarme fetița mea, un timp să îmi pun la punct celelalte proiecte care nu sunt joburile mele, doar sunt foarte implicat în ele. Cam asta e în general o zi.

Dar așa cum am spus, eu fiind în atâtea diverse activități, nu sunt 2 zile identice. Gândește-te că în planul ăsta nu am spus nimic de viața mea de artist, așa că și aia… nu și aia.

Aia îmi ocupă probabil o mare parte din timp. Dar încerc să compun, studiez, am repetiții cu diferite trupe. Am una cu care cânt mai mult, dar am mai multe proiecte de cântat cu care vreau să merg înainte.

Încerc să fac înregistrări. Așa cum ți-am spus. Avem mult mai mult timp decât credem. Și dacă ne-am organiza un pic și ne-am gândi la lucrul ăsta, am putea să facem mult mai multe.

Valentin: Deși rămân în continuare cu impresia că faci foarte multe lucruri, că te ocupi de foarte multe lucruri, îmi dau seama că tu de fapt nu te plictisești, știi?

Radu: Nu mă plictisesc. Dacă mi-e vreodată greu nu e din cauză că nu am timp. Mi-e greu din cauză că am multe responsabilități în multe direcții și de multe ori îmi pierd concentrarea și nu pot să acord suficient de multă atenție fiecărei activități pe care o fac.

Și cumva vrei să faci foarte bine și foarte multe în fiecare direcție și nu am… cum să spun? Din punct de vedere al atenției și al concentrării și al energiei, nu din punct de vedere al timpului.

Ca timp e suficient pentru de toate. Știi cum e? La sfârșitul zilei ai 5-6 direcții în care trebuie să îți împarți mintea. Faci și asta o dată, de două ori, de zece ori, un an, doi, trei, cinci. După aia începe să obosească pur si simplu.

Valentin: Avem și o denumire pentru asta, nouă, de câțiva ani, se numește „burnout”, prin care am trecut și eu de vreo 2 ori. Deci încep să le cunosc.

Radu: Și într-adevăr sunt.. dar cu timpul cum să spun, le organizez. Că până la urmă e un element foarte important atunci când ai mulți oameni în subordine, este să știi să îi organizezi, să știi să deliberezi cine, de ce se ocupă.

E adevărat că durează enorm până îți găsești oamenii de încredere și oamenii care știi că sunt capabili să facă anumite lucruri.

Oameni pe care te poți baza sau nu. La modul că știi că poate să facă, dar trebuie să-i supraveghezi. Sunt oameni cărora pur și simplu le dai un task și poți să îți iei mintea de acolo și să îi lași pe ei să facă.

Sunt oameni cărora le poți da un task mai mare și să îi lași pe ei să ia decizii, de pașii pe care să-i urmeze ca să ajungă acolo.

Adică sunt diferite nivele de încredere și de dat sarcini. Dar cu timpul… nu pot să zic că o fac perfect, dar sigur o fac mult mai bine decât acum câțiva ani.

Toate se învață până la urmă și contează să îți dorești și să te implici.

Valentin: În orice există un mușchi care trebuie antrenat. Înainte să trecem la cel de-al treilea set de întrebări, ce părere ai despre acest episod? Cum ți se pare?

Radu: Asta cred că ar trebui să spui tu.

Valentin: Atunci o să spun eu.

Radu: Tu ai mai multe termene de comparație.

Valentin: Am înțeles. Pentru mine cred că din start este poate cel mai profi înregistrat interviu, pentru că e pentru prima dată când invitatul este într-un sistem audio foarte bun.

Radu: Da. Dacă de asta ne ocupăm cumva, era de așteptat să putem să facem un setup minim pentru…

Valentin: Da. Adică de la început pentru mine a început wow.

Radu: Mă bucur.

Valentin: Okay. Și acum hai să ne încărcăm cu foarte multă putere și vreau să te întreb, dacă ai putea să schimbi un singur lucru în România care ar fi acel lucru și de ce?

Radu: O să încerc să rămân în parametrii discuției, pentru că nu o să mint, și pur și simplu o să îmbrac frumos ceea ce vreau să spun.

Dar, da, cred că cel mai important lucru pe care l-aș schimba ar fi ceea ce mănâncă oamenii.

Poate că alegerea pe care am făcut-o acum, să spun asta, poate că nu e 100% sinceră, că am foarte multe lucruri în cap și care în anul ăsta mi-am dat seama că încep să mă pun și în pielea celor care iau decizii și să mă gândesc dacă aș fi putut să fiu mai bun.

Sau dacă aș fi putut să iau niște decizii mai bune. Și în ce sens ar fi fost mai bune? Că nu există decizii care să fi fost perfecte în situația asta, că oricare ar fi avut niște efecte secundare asupra unor categorii de oameni.

Dar lăsând chestiile astea la o parte, care sunt poate prea complicate și prea… ne ia multă energie și nu o să ajungem la un rezultat într-un timp scurt.

Da, lucru pe care l-aș schimba care cred că ar fi și cel mai ușor de schimbat și cu efect pozitiv foarte rapid, ar fi asta.

Oamenii să se gândească la ce mănâncă. Și din păcate odată cu noua epocă să spun așa, nu doar că nu ne-am îmbunătăți treaba asta, ci am înrăutățit-o foarte mult. Instinctiv cumva, înainte oamenii mâncau mai sănătos și mai bine.

Dar industrializarea laturii ăsteia, promovarea atâtor alimente care n-au nicio treaba cu sustenabilitatea și cu sănătatea și cu mediul înconjurător, duc la o educație din punct de vedere al alimentației foarte precară.

Nu e doar în România. Eu cred că sunt foarte puține state în care există deja de ceva vreme o educație în sensul ăsta. Majoritatea nu au, sau au prea puțină. Ca și noi de altfel. Și acum fiind obiectiv, suntem în lumea întâi totuși.

Adică sunt atâtea țări de lumea a doua și a treaia care își pun mult mai puține probleme despre alimentație. Și din păcate, cel mai probabil vor trece și ei prin aceiași pași.

Adică la un moment dat o să mănânce foarte nesănătos, o să se gândească mai puțin la ce mănâncă, mult mai mult la ce gust are mâncarea, fără să se gândească la vreun impact, la cât de ieftin e să o produci, la cât de rapid e s-o produci, la cât de la îndemână este.

Valentin: Cred că vor trece mai repede, tot așa ca speranță…

Radu: Probabil că vor trece mai repede, din cauză că suntem în secolul 21 și informația este mult mai accesibilă tuturor.

Valentin: E accesibilă, dar cel puțin pentru mine din ce în ce mai multă parcă e prea multă uneori.

Radu: Există, cum să spun eu… asta cu informația este un întreg subiect de dezbătut și e parcă altă discuție.

Dar, da, e foarte dificil și dacă nu ne facem o educație și în sensul ăsta, cum să alegem informațiile pe care le luăm în considerare și pe care nu, ajungem să fim foarte ușor de derutat și de influențat.

Mi-am făcut un „mindset” destul de solid așa în direcția asta acum câțiva ani, cu ce informații iau în considerare și care măcar teoretic ar putea să fie adevărate sau merită să fie luate în seamă sau studiate, și cele care nu.

Valentin: Următoarea întrebare plină de putere, dacă ai lua toate lucrurile despre care am vorbit până acum și le-ai pune într-un nai pe care, eu știu, îl vei face săptămâna viitoare, cum ar arăta acest nai?

Radu: Greu de răspuns la întrebarea asta. Foarte metaforică și de imaginație. Probabil că nici nu pot să descriu în cuvinte cum ar arăta. Hai să încercăm o reformulare ca să am un răspuns la ea.

Un nai nu poate să arate diferit ca să fie un nai, ci ca să… adică în imaginea mea legată de instrument e foarte exactă și plastică. Adică știu exact cum ar trebui să fie ca să sune bine.

Valentin: Am înțeles. Deci într-un fel să fie așa cum trebuie.

Radu: Da. Asta e altă provocare. Eu lucrez de atâția ani că încerc să fac un nai aproape de perfecțiune. Cu gândul ăsta m-am gândit că o să-l văd altfel decât…

Valentin: D-asta am zis să te prind așa un pic între gândurile creației.

Radu: Da. M-ai prins.

Valentin: Păi hai să rămânem la un răspuns foarte simplu. Să arate așa cum trebuie. Și să spunem că ai realizat acest nai și îl iei cu tine, poate într-o alergare sau într-un mers pe bicicletă, la un moment dat te oprești și în acest moment ai un timp de 60 de secunde în care întreaga lume s-ar opri din tot ceea ce face și te-ar asculta doar pe tine.

Ce le-ai spune?

Radu: Mi-am creat deja toată imaginea pe măsură ce spuneai. Sigur nu le-aș spune nimic. Cred că le-aș cânta.

În momentul ăla, odată ca aș fi prea copleșit și n-aș avea suficient de multă încredere în puterea cuvântului meu și aș avea mult mai multă încredere în ce pot să cânt.

Și chiar mi-am luat naiul de câteva ori în activitățile mele, l-am dus inclusiv pe Negoiu. Pe Negoiu am fost de 5 sau 6 ori deja. O dată și cu naiul și bineînțeles că am și cântat acolo sus. Că trebuia să am sentimentul ăsta și să…

Valentin: Wow! Ce tare!

Radu: Și sigur aș cânta și știu și ce aș cânta. Aș cânta o doină. Se pare că doina este așa, căpătâiul sentimentului în muzică.

Nu există altă formă muzicală care să mă emoționeze sau care să transmită emoție atât de mult sau mai mult decât o face doina românească.

Valentin: Să fie una de dor sau…

Radu: Doinele în principiu nu sunt despre fericire, majoritatea. Sunt foarte puține care au un mesaj optimist. Dar cred că sunt mai mult realiste. Nu neapărat.. adică există și doine de jale care numai asta au ca și mesaj.

O doină am impresia că conține cam tot ce ne poate aduce în fața viața, ca trăire și sentiment.

Adică, mai cuprinzător de atât, un mesaj de un minut care să cuprindă mai multă informație și emoție și trăire, și tot, din partea mea, nu cred că aș putea să transmit altfel decât cântând.

Valentin: Bun. Mai bine! Și după această doină ne putem întoarce la Rawdia din Sibiu, și dacă ai putea lua o cină vegană cu 3 persoane în viață sau care nu mai sunt printre noi, cine ar fi aceste 3 persoane?

Radu: Wow! Nu știu cum ai făcut întrebările astea. Primul care mi-a venit în cap este Carl Sagan. Cu el sigur aș vrea să stau la masă. Nu știu dacă știi cine a fost.

Valentin: Ba da. Am urmărit și eu mai multe videouri la un moment dat, în trecut, și te scotea din conștiință, să zic așa, și după aceea mi se pare că i-a continuat altcineva învățăturile. Dar nu mai știu…

Radu: Neil deGrasse Tyson.

Valentin: Exact.

Radu: Noua serie Cosmos, 2012 parcă. Ceva de genul. Mi-ar plăcea să stau cu un om de genul ăsta.

Valentin: Okay.

Radu: Deci el ar fi o persoană. A doua persoană la masa asta vegană l-aș invita pe Gheorghe Zamfir, pentru că e o persoană care a avut foarte multă influență asupra mea și de la care am avut mult de învățat ca artist.

Și aș vrea să participe la masa asta vegană. Și a treia persoană, chiar dacă nu îi știu numele, sau nici nu știu cum arată și cine este, aș lua cel mai convins carnivor de pe pământ.

Valentin: Okay. Deci să fie carnivor, să nu fie omnivor.

Radu: Înțelegi ce zic.

Valentin: Okay.

Radu: Omnivor, că nu e nimeni care mănâncă numai carne. Sunt niște oameni care au 90% alimentație…

Valentin: E un curent în ultimii ani.

Radu: Da, este. Așa ca cel mai convins om, cu o alimentație carnivoră, pe ăla l-aș lua la masă.

Pentru că până la urmă dacă începi să îi dai de gândit unui om care gândește așa și ai reuși cât de cât să-l faci pe omul ăla să își schimbe prima oară gândirea și apoi alimentația, înseamnă că e cea mai bună dovadă că se poate.

Valentin: Mai am o întrebare, asta e mai scurtă, mai mică, nu știu cum să o încadrez. Dacă viața ta ar fi un film, ce melodie i-ai pune pe fundal?

Radu: Ce bună întrebarea. Probabil „So what” de la Miles David.

Valentin: Okay. O să caut toate melodiile despre care am discutat și le voi pune link în articol, care va însoți podcastul. Ne îndreptăm așa încet spre final. Este ceva ce nu te-am întrebat și care crezi că ar fi trebuit să te întreb?

Radu: Nu cred că e ceva major.

Valentin: Unde te pot găsi și contacta ascultătorii podcastului ”De la vegan la vegan” dacă vor să afle mai multe despre „Nirvana vegan”, despre provocare, despre susținere, despre Rawdia Sibiu?

Radu: Cel mai bine pe pagina „Nirvana vegan”.

Valentin: Okay.

Radu: Îmi pot scrie. Suntem trei care răspundem la mesaje. Dacă întrebarea îmi este adresată mie, o să răspund eu.

Valentin: Okay. Și pe partea de artist, unde te putem asculta?

Radu: Ne referim acum la mediul online, mă gândesc.

Valentin: Mai mult da, că offline nu știu.

Radu: În celălalt mediu chiar n-am cum să vă dau răspuns. Inclusiv acolo… cum să spun? Neașteptând cumva, nefiind vreodată pregătit pentru așa un moment, din păcate nu sunt foarte multe locuri unde mă puteți asculta.

Dar există pagina oficială Radu Nechifor, pagina Capital Cultural cu Povestea Naiului unde puteți asculta multe din fragmentele proiectului „Povestea naiului” 2013, 2014, 2015.

Bineînțeles pe Youtube, că sunt și acolo câteva zeci, poate o sută de filmulețe. Și în rest, dacă e cineva foarte interesat de niște înregistrări, pot să-i ajut cu mare drag. Le mai trimit.

Valentin: Okay. Sună bine. Pe cine ai vrea să invităm în podcast pe viitor?

Radu: Cred că Florentin ar fi o variantă foarte bună, el fiind vegan de 3 ani și sportiv, poate spune mult mai multe despre impactul asupra fizicului pe care l-a avut la el și din experiența lui.

Valentin: Și eu sunt un pic curios, că am tot tatonat teritoriul cu calisthenics, pentru că nu sunt mare fan sală și probabil…

Radu: Da, exact. Așa și eu. Vrea să facă sport în aer liber și sport cu propria greutate și e și foarte bun în asta.

Valentin: De încheiere, care este rețeta ta vegană preferată?

Radu: Carottcake.

Valentin: Okay.

Radu: Asta din deserturi. Iar din mâncărurile de bază, îmi place foarte mult supa cremă de legume coapte, pe care o și fac destul de des.

Valentin: Spune-mi rețeta, te rog. Câteva cuvinte.

Radu: Relativ simplu. Ca orice supă cremă, în loc să se fiarbă legumele, se coc.

După care se bagă în apa respectivă unde la început se prepară ceapa cu usturoi, cu ingredinte ș.a.m.d., după care tot amestecul ăla se pune într-un blender și se face supă cremă.

Nu e dificilă. Singura diferență față e o supă cremă de orice altceva, de ciuperci, sau de morcovi, sau de roșii, e că mixul de legume se coace la cuptor înainte.

Și îi dă o aromă foarte bună. Și să dau și un exemplu așa de preparat fel principal, ia să văd care ar fi.

Am un preparat care îmi place foarte mult, pe care îl facem la Rawdia. Nu l-am pregătit eu niciodată, dar am mâncat de multe ori. Este o clătită sărată cu pastă de ciuperci.

Valentin: Sună într-un fel asta.

Radu: Și salată. E absolut delicioasă. Cam astea ar fi preferate. Dar sunt multe. Am învățat să gătesc foarte mult și să prepar într-o bucătărie vegană, de când sunt vegan. Și mai ales de când am și Rawdia.

Valentin: Păi Radu cam atât de la mine. Îți mulțumesc frumos pentru că ai acceptat invitația mea și că ai fost foarte deschis în răspunsurile oferite.

Radu: Cu mult drag și mulțumesc de invitație, și sper din suflet ca podcastul tău să aibă tot mai mulți ascultători. Și pe lângă asta sper ca mesajul nostru, al celor care ne gândim la subiectul ăsta, să ajungă la cât mai mulți oameni.

Outro: Toate linkurile menționate în podcast cât și celălalte episoade „De la vegan la vegan” se află pe podcast.valvegan.ro. Abonează-te gratuit la newsletter pentru a primi următorul episod din podcastul ”De la vegan la vegan” și dacă ai posibilitatea să ne susții proiectul, intră acum pe podcast.valvegan.ro și urmează pașii de pe pagină. Altfel, un share acestui episod în rețelele tale de social media este de real ajutor. Îți place să scrii despre subiecte vegane? Scrie pe valvegan.ro. Mai multe detalii găsești pe website. Să nu uit. Te invit în podcast. Hai să povestim vegan pentru vegani. Trimite un email cu titlu „Vreau un podcast” la podcast@valvegan.ro împreună cu datele tale de contact și un profil de social media.

Pe curând!
Sunt Valentin și ai ascultat podcastul „De la vegan la vegan”, un proiect valvegan.ro.