Dr. Corina-Aurelia Zugravu este medic primar în Nutriţie şi Igiena Alimentaţiei, lector în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Dr. Carol Davila” Bucureşti și membru al echipei de cercetători a Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, în cadrul Centrului Naţional de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar.

În acest episod aflăm că un stil de viață vegan are foarte multe beneficii pentru corpul uman și poate fi abordat de oricine indiferent de vârstă dar în același timp nu este un remediu universal pentru toate bolile umane.

Un stil de viață vegan vine cu multe beneficiii. Asta nu înseamnă că poate transforma omul într-un superom.

Transcriere episod

Acest episod a fost transcris de Dominic Ilie.

doctor Corina-Aurelia Zugravu: E o întrebare capcană.

Valentin Arhanghel: Sunt Valentin Arhanghel și asculți podcastul „De la vegan la vegan”. Un podcast cu vegani pentru vegani, dar și pentru cei interesați de un stil de viață vegan. Acest podcast este un proiect valvegan.ro.

Valentin: Bine ai revenit la podcastul de la vegan la vegan, episodul 2 din sezonul 2. În acest episod aflăm de la doctor Corina-Aurelia Zugravu despre cum un stil de viață vegan vindecă corpul uman, dar în același timp nu este un remediu pentru toate bolile.

Bună, Corina! Ce faci?

doctor Corina–Aurelia Zugravu: Bună dimineaţa. Fac nu foarte bine, dat fiind starea de spirit şi, mă rog, nebunia asta cu pandemia din jur, dar încercăm să ne menţinem aşa, cât de cât pe linie de plutire normali, de asemenea, fizic şi psihic, pentru că ne e pus totul la foarte grea încercare, mai ales răbdarea.

Valentin: Aşa este. Încercăm să ridicăm poate un pic moralul şi spiritul şi cu acest episod şi de aceea vin cu întrebarea cea mai cunoscută în nişa asta a veganilor: de ce vegan, de ce ai ales un stil de viaţă vegan?

Corina: Măi, nu am o poveste foarte originală, adică cred că este ceva care se regăteşte la foarte, foarte mulţi.

Am crescut într-o familie în care exista, adică mi s-a instilat această dragoste şi respect, sigur, pentru animale, dar nici pe departe nu se punea problema să nu mâncăm bucăţi de animale, deci să nu ne imaginăm că era dus atât de la extrem totul, după care ca adult pe picioarele mele a durat un timp, bineînţeles, până când m-am hotărât să fac clasicul viraj către vegetarian, deci să nu mai mănânc carne.

Asta s-a întâmplat cu foarte mulţi ani în urmă şi din când în când mai derapam, desigur, că asta e viaţa, mai ales aşa cum fac toţi când merg să mănânce în afara casei.

Mi s-a întâmplat de mai multe ori, ca vegetarian, să nu fie absolut nimic în afară de carne sau peşte, deci pur şi simplu nu existau alternative şi nici nu voiai să jigneşti gazda, în fine, ştii, nu e nimic original.

Şi în această perioadă, eu am mulţi prieteni care sunt medici veterinari, şi i-am întrebat cum e cu laptele, cum e cu ouăle, e OK, e OK, n-are nicio legătură cu nimic şi după aceea primeam tot felul de mailuri de la asociaţiile care militează pentru aşa ceva şi am să-ţi spun foarte clar că PETA, criticată de către mulţi, este cea care mi-a deschis ochii şi mi-a arătat ce este în industria laptelui şi ce este, mă rog, legat de producţia de ouă şi atunci, în 2013 cred, că se fac 7 sau 8 ani anul acesta de când am făcut tranziţia către veganism, să spunem, nu ştiu, e mult, e puţin, n-are nicio importanţă, însă aşa cum ştii şi am discutat şi înainte, eu sunt un vegan etic, aşa că argumentele acelea m-au convins şi cred că alea sunt imuabile, adică nu se schimbă, e o chestie pe care n-ai s-o schimbi, s-or schimba multe despre veganism, dar ideea că exploatarea animalelor este ceva imoral şi oribil asta nu se schimbă.

Mă rog, între timp s-au adăugat şi diverse motive ecologice de impact pe planetă, dar nu alea au primat, ca să fiu sinceră, la început. Deci cam asta e povestea, nu ţi-am spus nimic original.

Valentin: Din moment ce pe tine te-a convins, pare o poveste originală.

Corina: Da, da, dar foarte mulţi vegani au traseul ăsta, sinceră să fiu, deci majoritatea venim din vegetarianism.

Valentin: Aşa este. Îţi mai aduci aminte cum au reacţionat cei din jurul tău, când i-ai anunţat sau ai păstrat pentru tine?

Corina: Reacţionează şi acum. Deci din nou, nimic original. Îmi amintesc, tata, Dumnezeu să-l ierte, când am renunţat la carne, nu de veganism, nu a mai apucat perioada asta, a fost convins că am intrat într-o sectă, deci era clar pentru el că e ceva dubios cu mine.

Cei din jur, mă rog, în general nu mă apuc să ţin discursuri „in your face”, că îmi place să fiu lăsată în pace, dar în ultima vreme am început să mă cam enervez şi am început să o şi fac.

Nu ştiu ce să spun, deci pe copii i-am convins… mă rog, acum, ca tineri adulţi sunt vegetarieni, deşi la început părea că ceea ce spuneam eu erau vorbe-n vânt şi astăzi mama, ori de câte ori am vreo problemă de sănătate, intercurentă, mai răcim, mai ne doare în stânga, în dreapta, da?, bineînţeles totul are la origine veganismul din punctul ei de vedere.

Şi, mă rog, avem diverse discuţii, nici nu încerc s-o presez, pentru că e foarte, foarte în vârstă, dar încerc să-i argumentez lucrurile astea şi de fiecare dată avem în faţă răspunsul „aşa a lăsat Dumnezeu”, deşi ea însăşi ţine posturile care sunt în creştinismul ortodox, practic vegane, dar e convinsă că nu e ceva sustenabil pe termen lung.

Valentin: Dacă vrei şi are o Biblie acasă o poţi ruga să deschidă Biblia şi să citească, cred că e exact prima pagină din Biblie şi spune Dumnezeu direct ce trebuie să mâncăm şi poate aşa o convingi.

Corina: Am să te dezamăgesc, eu chiar sunt atee, cel puţin în etapa asta a vieţii mele, ştiu, am…

Valentin: Pentru ea, poate.

Corina: Am adunat pentru prietenii care sunt credincioşi, pentru că, Dumnezeule mare!, fiecare e liber să creadă în ce vrea şi cum vrea, deci am respect pentru absolut toţi oamenii şi credinţele lor, deci am adunat în timp nişte citate, ştiu că avem chiar Părintele Cleopa, care e un reprezentant al… la noi în ţară, avea pe undeva, îmi scapă, că nu ţin minte textele pe de rost, avea o afirmaţie în care era foarte clar, nu era spre veganism, dar spunea clar că ceva, carnea, produsele animale nu sunt ceva ce trebuie mâncat de către un bun creştin.

Şi nu-l bănuiesc pe Cleopa că era vreun apostat sau vreun ateu. Deci dacă stai să cauţi, sigur găseşti. Nu, argumentul religios nu mi se pare nici pe departe… chiar există grupuri inclusiv pe Facebook de vegan christians, deci dacă vrei argumente există pentru toată lumea şi pentru toate gusturile.

Valentin: Da, am văzut şi eu.

Corina: Nu, nu e vorba de religie, e vorba că dacă nu vrei întotdeauna îţi găseşti scuze în ceva şi nu mă refer la mama, care are 87 de ani, ci la oameni de la care aş atepta mai multe, ca să zic aşa.

Valentin: Să rămânem un pic pe momentul acesta când ai făcut switch-ul vegan, ca să zic aşa. Mai ţii minte cum te-ai simţit, ţi se părea ceva nou, ceva greu?

Corina: Valentin, dacă e să ne gândim din punct de vedere fizic, eu mă ocup profesional de partea cu mâncarea de foarte mulţi ani, cred că se fac 30 de ani la anul, deci ştiu ce să mănânc sănătos şi sunt absolut şi ferm convinsă că mâncam sănătos şi ca omnivor, deci întotdeauna am fost un om foarte slab, am făcut foarte multă mişcare, am avut grijă să mănânc echilibrat chiar şi în adolescenţa târzie, erau vremuri destul de grele, erau anii 80 pe sfârşit şi nu prea era de mâncare, dar şi atunci mă descurcam cu chestia asta foarte bine.

Deci n-aş putea să spun că s-a întâmplat ceva, lucruri deosebite. Mie nici nu mi-a plăcut niciodată carnea, deci partea cu vegetarianismul pentru mine n-a fost nici pe departe o problemă de niciun fel şi de nicio culoare, dar când am trecut la veganism să ştii că am păţit-o şi de-aia am şi devenit un om care argumentează foarte mult către abordarea serioasă a tranziţiilor ăstora.

Multe lucruri astăzi se găsesc, informaţii, produse, deci lumea asta „plant-based” să-i spunem s-a schimbat fabulos în ultimii ani, mă refer strict la informaţii şi la oferta alimentară. Bine, sunt vegani de 30 de ani care şi-au trăit viaţa cu lapte de soia de casă şi tofu, deci pentru ei chiar e şi mai uimitor, dar şi pentru cei care ne ascultă.

Să ştiţi că acum câţiva ani, 5, 6, 7, tot aşa, tofu era de bază, altceva nimic. În fine, iar informaţiile foarte, foarte sumare şi inexacte.

Ştiam de B12, ştiam eu că trebuie să suplimentez, dar am suplimentat cu o doză foarte mică şi pentru că veneam din vegetarianism, unde de asemenea există un aport mic de vitamina B12 şi pentru că sunt dintr-o familie maniacă cu igiena, care spală tot, crede-mă, pentru mine febra actuală a spălatului şi dezinfectatului nu este nimic nou, am trăit-o toată viaţa…

Valentin: A fost ca un antrenament şi acum a fost testul.

Corina: Absolut nimic, da, inclusiv masca pentru mine e OK, că am o laringită cronică şi mă ajută afară să nu respir aer rece, deci totul e în regulă.

Glumesc, desigur. Şi am făcut nişte fenomene discrete carenţiale, o astenie dubioasă, am mirosit imediat despre ce e vorba, între timp găsisem un site care există şi astăzi şi care este cea mai de încredere sursă de informaţii pentru vegani, este un site american, mă rog, mai vorbim mai târziu despre el şi am înţeles de acolo că trebuie să suplimentez mult mai mult decât se ia… deci ca supliment trebuie să iei mult mai mult decât iei B12 mâncând alimente ce conţin B12, fortificate sau, mă rog, carne. Şi am început şi am luat şi există…

Valentin: Puteţi menţiona şi website-ul acum ca să rămână pe subiect.

Corina: Este veganhealth.org, cred că multă lume a ajuns la el, eu cel puţin trimit foarte mulţi oameni acolo, sunt dieteticienii americani, nu sunt oameni care au învăţat chestia asta din alte părţi şi după ureche, sunt oameni foarte specializaţi şi care sunt de încredere.

Aşa, şi chiar proba terapeutică, cum spun eu, în medicină, a confirmat că asta era. Deci cam la vreo 4, 5, 6 zile, imediat mi-am revenit, deci asta era problema, dar n-am avut informaţia, de unde şi importanţa ideii de a avea întotdeauna o sursă de informaţii de încredere, specializată când faci trecerea.

Întotdeauna am spus că e greu după ureche, e greu de tot, deci ar trebui să te îndrume cineva, nu mult, când spui de îndrumare lumea se gândeşte la onorarii şi buzunar, eu oricum nu dau consultaţii, decât… mă rog, ştiu cei care au mai vorbit cu mine prieteneşte şi ca sfaturi aşa generale, deci n-o spun în sensul că veniţi la mine să vă iau banii, nu, dar ai nevoie la început de o mică îndrumare, atât.

Valentin: Aşa este, sunt de acord, pentru că eu am fost la un moment dat unul dintre acei extremişti să zic care credea în faptul că dacă nu speli fructele, roşia sau am mers atât de departe încât mâncam într-o perioadă doar din grădina mea şi nu luam B12, de exemplu, şi am resimţit-o foarte puternic, adică la un moment dat muşchii îi simţeam strânşi şi a trebuit să… am zis: gata, OK, hai că nu merge, dar probabil că dacă aveam un pic de îndrumare, cum spuneţi şi dumneavoastră, poate nu ajungeam în acel moment, pentru că în acelaşi timp cred că am rămas de atunci… îmi amorţesc mai repede şi din câte găsim noi ca informaţie, nu ştiu cât de reliable este, are un pic legătură şi cu acea carenţă pe care am dus-o eu la extrem, de B12, ar fi aşa un simptom care rămâne în timp.

Corina: Sunt sigură că se va rezolva la tine, nu cred că erai chiar atât de carenţat. Ce vreau să spun este că… oricum, am văzut analizele tale, stai foarte bine, ideea era să nu fie B12 mai mic, ci să fie… deci dacă depăşeşti 150 puţin este chiar OK, mai reduci doza zilnică, dar ideea este următoarea: într-adevăr, apar tulburări neurologice, bine, apar şi psihice, dar tardiv, şi din păcate nu numai la B12, în momentul în care apar tulburări neurologice nu toate sunt reversibile.

Se ştie, la multe vitamine, mă rog, diverse fenomene carenţiale, să nu mai intrăm în detalii, tulburarea neurologică odată apărută poţi eventual să o dai puţin înapoi, de foarte multe ori rămâne acolo pentru o perioadă lungă de timp.

Lucrurile sunt foarte grave la B12, foarte, foarte grave, şi atunci chiar nu înţeleg în niciun fel reticenţa unora. In extremis te poţi baza – şi dacă chiar ai ceva cu suplimentele astea, eu nu pricep, aşa – poţi să te bazezi pe alimente fortificate, deci nu ştiu, dacă ai grijă să bei trei căni de lapte fortificat vegetal pe zi, s-ar putea ajunge…

Vedeţi de ce? Cu toate că la noi, în Europa, în general, spre deosebire de America, fortificarea alimentelor este mult mai puţin practicată şi privită cu reticenţă. Iarăşi n-am să înţeleg niciodată de ce, pentru că chiar noi veganii am beneficiat de pe urma unor produse fortificate.

Nu mai ştiu ce am mâncat recent, a, era nişte brânză groaznică, de altfel nu asta contează, dar era fortificată cu B12, foarte bine, e OK, este un lucru foarte bun, deci dacă aveţi acces la aşa ceva, dacă găsiţi în magazine, şi sunt în general, preferaţi-le pe cele fortificate, nu e numai sfatul meu, e sfatul altora care se pricep mai bine la aşa ceva, pentru că fac de zeci de ani.

Valentin: Cred că, gândindu-mă acum, lipsa unei reclame pe ideea de fortificare a cam lipsit la noi, comparativ cu America, mă gândesc, altfel nu ştiu.

Corina: Să ştii că nu, chiar nu. Am multe exemple inclusiv de pe piaţa românească în care este privită cu reticenţă fortificarea fără niciun motiv solid, pentru că motive se găsesc.

La un moment dat se propusese fortificarea cu acid folic a derivatelor cerealiere, adică grâului, a porumbului, a toate chestiile astea, pentru ca atunci când îl transformi din integral, îl cerni şi obţii o făină intermediară sau albă pierzi foarte mult din diverse vitamine, inclusiv… acid folic, era o chestie OK.

A fost o opoziţie extraordinară. Pe urmă, gândeşte-te la iodarea sării. Sarea iodată are o importanţă foarte mare, acum chiar n-o să mă lungesc într-o poveste, dar impactul ca măsură de sănătate publică este foarte mare, la noi în ţară, nu suntem de altfel singurii care iodăm sarea.

Lumea este extraordinară de reticentă, am elevi care când aud de asta, vorba unui prieten, parcă e un trigger, apeşi pe un buton şi încep să-ţi recite nişte lucruri. Deci lumea la noi, nu ştiu, priveşte treaba asta cu reticenţă, cu toate că fortificarea în general este foarte eficientă.

Adică, nu ştiu, dacă fortifici sarea, să spunem, impactul este mult mai mare decât să îndemni oamenii „dacă sunteţi carenţaţi, luaţi iod”.

În primul rând că îi scuteşti de o cheltuială suplimentară, deci lucrurile sunt complicate, europenii în general nu sunt foarte deschişi către fortificare, americanii sunt mult mai deschişi către fortificare şi către luat suplimente şi poate de-aia în studiile acelea clasice în care au fost şi grupuri de vegani şi de la care am învăţat foarte multe, studiile alea clasice, grupurile de vegani din State au fost mai sănătoşi decât grupurile de vegani din Europa, poate pentru că noi suntem mai reticenţi cu privire la fortificare.

Valentin: Credeţi că ar fi o idee bună să fortificăm, eu ştiu?, acasă? Adică dacă-mi fac un lapte de ovăz şi să adaug un pic de B12?

Corina: Cunosc persoane care fac chestia asta, dar mie mi se pare că e mai mare daraua şi complicăţenia decât ocaua, că fortifici cu B12 din supliment, aşa că ce ar fi să iei totuşi suplimentul o dată pe săptămână, mai ales că nu întotdeauna sunt îndeplinite condiţiile, adică, nu ştiu, sunt unele vitamine care se diluează prea mult, îţi mai cade lapte pe jos, se inactivează la expunerea la lumină, le mai încălzeşti, se distruge vitamina, e o complicăţenie mult mai mare.

Am întâlnit treaba asta la oameni care sunt carenţaţi în fier, când au aflat au zis: gata, o să mănânc mai multe surse, mă refer la vegani, da, de fier şi le-am spus: e greu şi pentru tine e cam târziu, pentru că ai o carenţă masivă şi ar trebui să mănânci lopeţi de cale ca să obţii un rezultat bun şi ăla incert.

Nu mai bine până se mai echilibrează treaba iei un supliment? Adică nu ştiu de ce sunt privite cu reticenţă, nu ştiu, chiar nu ştiu. E adevărat că suplimentele nu ţin loc mâncării, mâncarea e cea mai bună sursă pentru orice, dar totuşi sunt situaţii în care trebuie să recurgi la ele.

Valentin: Spuneaţi de PETA, Vegan Health, în afară de acestea două aţi avut şi alte influenţe sau locuri unde aţi găsit o informaţie bună?

Corina: Sincer să fiu, în afară de Vegan Health şi de blogurile celor care sunt în spatele lui Vegan Health, în afară de asta mă uit la tot felul de youtuberi vegani, cu unii sunt de acord, cu alţii evident nu, greu de spus că învăţ, dar în orice caz îmi sunt utile.

De exemplu, mă uit şi pe site-uri şi pe postările pe Youtube ale lui Dr. Gregor, ştiu că foarte multe lume este fan Dr. Gregor, a evoluat şi el mult. La început practica ceea ce se numeşte… Deci din studii aduna el fix ce îi susţinea afirmaţiile.

Acum a devenit, în ultimii ani, mult, mult mai obiectiv şi, mă rog, este şi mai de succes şi de exemplu cu B12 dă nişte informaţii foarte utile, inclusiv procente… adică îţi dă o formulă ca să îţi dai seama de ce trebuie să iei atât de multă ca supliment, când necesarul este mult mai mic.

Aşa, pe urmă am o vloggeriţă pe care o urmăresc cu mare pasiune, mă rog, are uneori chestii care mă enervează, dar în general îmi place, se numeşte Unnatural Vegan.

Valentin: Da, cred că am văzut şi eu câteva videouri.

Corina: Da, da, foarte utile. Şi pe urmă sunt bineînţeles Joe /Karlstrong/… şi alţii care sunt pe partea de etică şi pe care îi urmăresc ori de câte ori am nevoie de un imbold în a fi mai militantă, pentru că în ultima vreme mai puţin.

Valentin: Am o mică recomandare, dacă vreţi să vă şi amuzaţi, este un tip, de curând, dar nu ştiu cum de nu l-am găsit până acum, Easy Vegan se numeşte.

Corina: A, n-am auzit de aşa ceva.

Valentin: Nu ştiu dacă aţi avut ocazia, face nişte videouri cum să găteşti.

Corina: A, din astea de gătit am foarte multe, deci…

Valentin: Dar la un stil foarte amuzant, nu ştiu, pur şi simplu râd de nu mai pot, nici nu ştiu ce găteşte acolo, dar…

Corina: Valentin, să ştii că multă lume… deci noi vorbim de chestiile astea filosofico-pretenţioase, am uitat de faptul că foarte mulţi vegani nu ştiu ce să mănânce.

Şi trebuie să spun că când am trecut de la vegetarian la vegan, de-aia îţi spuneam că nici nu se găsea mare lucru pe piaţă, am avut probleme la început, chiar nu… eu nu mănânc lucruri care nu-mi plac, chestii dezgustătoare, numai pe ideea că-s vegane, nu mi se pare ceva sustenabil, pentru că relaţia noastră cu alimentele e complexă, nu e numai pentru nutrienţi, este hedonică, trebuie să-ţi facă plăcere, trebuie să fii capabil să întreţii o masă socială.

Adică să pui şi altora în farfurie ceva şi am căutat şi am găsit atunci de la Isa Chandra Moskowitz care are, mă rog, chestiile alea clasice, nu mai ţin minte cum se numeşte exact cartea ei de bucate şi care astăzi mi se pare simplistă, până la ce avem acum pe Youtube, reţete… sunt inclusiv unii vloggeri, mie îmi place mult bucătăria asiatică, sunt unii vloggeri care nu sunt vegani, dar care îţi dau nişte alternative şi cum să veganizezi şi de la care poţi tu însuţi veganiza, pentru că nu întotdeauna nu se pot veganiza reţetele, sunt foarte simple. Deci este plin, totul e să vrei, nu ştiu.

Ziceai de drăguţ şi amuzant, este Avangard Vegan, am zis corect?

Valentin: Da, da, îl ştiu şi pe el, da.

Corina: Foarte drăguţ, deci sunt o multitudine.

Valentin: Credeţi-mă, nu ştiu, Easy Vegan ăsta e doar aşa ca un izvor de amuzament în cursul unei zile. Are videouri foarte scurte, dar ce face din ele…

Corina: A, nu, că astea-mi plac foarte mult, deci poveştile care durează ani în şir şi care sunt nişte reţete din alea superdificile, să fim serioşi, în viaţa de zi cu zi nu, chiar nu.

Deci chiar mă interesează şi o să mă uit cu mare interes. Deci sunt reţete, sunt şi şcoli la noi care te învaţă cum să găteşti, o prietenă are, dar n-m să fac acum reclamă, eu fac cursul de nutriţie bineînţeles pe partea de gătit, dar acolo îi învaţă cum să gătescă, sunt şefi parţial sau total vegani şi la noi şi îi găseşti pe internet, deci nu mai este o scuză.

Plus că magazinele şi firmele în sine au început să fabrice produse cât se poate pde OK şi de bune pe care le poţi lua când eşti grăbit şi n-ai cum să prepari cine ştie ce minune acasă, cu toate că se poate face o dată pe săptămână, în weekend poţi găti pentru toată săptămâna fără probleme.

Valentin: Dacă în momentul acesta sunt oameni care poate nu sunt vegani, dar ascultă acest episod, ce sfaturi le-ai da în a alege acest tip de viaţă?

Corina: Măi, nu ştiu, că eu nu sunt un bun vorbitor inspiraţional din punct de vedere etic.

Valentin: Sugestii, atunci, nu sfaturi, sugestii.

Corina: I-aş pune să se gândească foarte bine ce pun în farfurie, ideea că aşa este lăsat, aşa este de veacuri, noi suntem în fruntea piramidei alimentare, suntem cei mai deştepţi şi putem să-i mâncăm şi să-i chinuim pe toţi ceilalţi mi se pare chiar groaznică.

Nu este nimic lăsat aşa. Dacă o să aud iarăşi bancul cu veganul care e lăsat pe o insulă pustie, ce ai face, ce ai mânca… deci prostia aia mă omoară. Ideea este că nu ştiu cum am fost lăsaţi şi cum făcea omul primitiv, cu toate că omul primitiv mânca foarte multe legume, fructe şi cereale primitive şi aşa mai departe, deci chiar şi aşa astăzi avem de ales.

Deci n-o să mă compar pe mine, omul modern, cu omul de la 900 sau 1500. Pentru că mulţi asta spun: aş vrea… există mai multe variante de oameni care se uită către veganism, unii care sunt incorigibili şi n-am să le dau numele, sunt şi diverşi vloggeri care pur şi simplu mă scot din minţi, nici nu-i ascult, că n-am nevoie de ridicarea tensiunii.

Apoi sunt unii omnivori care realmente sunt deschişi către ideea asta din motive etice, mulţi spun că… am un prieten care spune: aş vrea, deci totul e OK, dar nu pot să reziste din punct de vedere al poftei, lui îi place foarte mult carnea.

Există astăzi 1.001 alternative, lăsaţi-le să vină către voi, daţi-le o şansă, încercaţi, gustaţi şi vedeţi poate-s bune, indiferent de ce vă spun eu.

În ceea ce priveşte carnea şi produsele din carne alternative vegetale s-a făcut enorm, deci sunt produse realmente foarte, foarte bune şi mor când aud pe unii „eşti, de fapt, făţarnic, ai renunţat la carne, dar cauţi alternative care să imite carnea”.

Care-i treaba? Că nu înţeleg. E ceva amuzant? Pentru alternativele alea n-a murit nimeni, pentru carnea originală a murit şi n-a murit tocmai fericit un animal, deci n-aş pune problema aşa.

Şi pe urmă sunt cei care chiar sunt deschişi şi care vor să facă pasul ăsta, pe ei îi sfătuiesc să-şi analizeze foarte atent motivele, pentru că cel puţin la început calea nu este uşoară, nici măcar în ziua de azi, vorbesc în România.

Nu vreau să intru în detalii ce mâncăruri am mâncat eu în afara casei prin restaurante servite ca fiind vegane absolut oribile.

Valentin: Şi nu erau.

Corina: A, că nu erau… nici nu vreau să mă gândesc, probabil că da, probabil că şi asta s-a întâmplat de foarte multe ori. Dar şi alea care au fost făcute, deci nu ştiu oamenii să facă nişte legume la grătar, adică, Doamne, cum poţi strica aşa ceva, cum poţi să strici o salată de vinete?

Ei bine, poţi. Cum poţi să strici o salată de salată? Poţi şi asta. Plus presiunea asta socială care e foarte greu de suportat, mai ales dacă eşti un individ mai rezervat şi care nu vrea să sară în faţă cu diverse particularităţi, mă rog, care să suscite discuţii, dacă n-ai chef să fii în centrul atenţiei tot timpul şi din cauza asta – deci va fi un moment puţin mai greu.

Plus că depinde foarte mult şi de background, de unde vii. Deci dacă ai venit de la o alimentaţie preponderent carnată, tubul tău digestiv s-ar putea să se revolte când bagi mai multe fibre, mai multe salate, aşa că trebuie să fie o trecere treptată care să nu te descurajeze prin tulburări digestive care să ţi se pară groaznice şi care să te determine să renunţi, să te reîntorci la carne.

În rest, am văzut – că tot vorbeam de vloggeri – există acum moda unora care au fost vegani şi nu ştiu ce li s-a întâmplat şi au renunţat.

La prima gură de carne sau peşte s-au simţit excelent, e o aberaţie din punct de vedere biologic, deci… iertaţi-mă, dacă chiar era, să zicem că era o carenţă, cu toate că sunt nişte prostii ce spun acolo, sigur nu după o gură se întâmpla lucrul ăsta, deci oamenii ăia eu îi bănuiesc de dorinţă de a sta în lumina reflectoarelor şi nemaiavând niciun motiv se gândesc: „Ah, hai să facem chestia asta, poate avem mai mulţi subscriberi”, mai mulţi fani.

Valentin: Ca să fiu un pic rău cu ei, le-aş recomanda, eu ştiu, dacă tot impactul e atât de mare după o singură gură, poate era de ajuns doar să-l miroasă şi atunci îl dădea înapoi în apă.

Corina: Da, cred că bine zici.

Cred că aduc foarte mari deservicii, mai ales că unii dintre ei sunt idoli din ăştia ai tinerei generaţii şi nu ştiu, de-aia spun, în momentul în care vrei să faci schimbarea, gândeşte-te foarte serios de ce faci, pentru că dacă o faci că ţi-a zis X care cântă şi, mă rog, arată superb… by the way, am observat că toată lumea trebuie să arate foarte bine în aceste vlogguri.

Valentin: Obligatoriu.

Corina: Dacă n-ai burta lipită de spate şi, mă rog, feţele noastre… nu suntem responsabili pentru faţa noastră, genetica este. Dacă nu arăţi într-un mare fel, deja nu eşti un valabil, nu eşti OK.

Nu e adevărat, poate că aţi auzit de The Vegan Glow, ce prostie! Deci The Vegan Glow, deci e strălucirea vegană…

Valentin: Nu, nu ştiu, nu s-a lipit de mine.

Corina: De mine nici atât. După ce devii vegan, după un timp ai începe să ai o aură, nu ştiu cum să le spun, să nu pară… Deci lucrurile astea sunt spuse, copiii cred, mai ales când sunt vegani foarte tineri, care nu au experienţă şi care nu i-aş acuza în niciun fel.

Când ascultă un cântăreş, când ascultă un actor care bălmăjeşte diverse aberaţii acolo, ei cred şi trec către veganism şi au nişte aşteptări.

Bine, asta cu aşteptările e o chestie care mă omoară pe mine în general. Deci când /instili/ nişte false aşteptări în mintea, în inima cuiva, când va vedea că nu se împlinesc, se va întoarce împotriva ta cu 100 de cai putere şi asta e rău.

Valentin: Eu deja acum dacă am auzit de Vegan Glow aşteptările mele sunt să am un glow puternic, să nu trebuiască să mai plătesc curentul.

Corina: Lumina, exact, ia gândeşte-te câte avantaje.

Valentin: Exact, adică noaptea nici nu mai zic.

Corina: Poţi să citeşti la lumina propriului glow.

Valentin: Exact. Sau mă duc în grădină şi ajut usturoiul şi ceapa să crească.

Corina: Iată.

Valentin: Da. Legat de situaţii mai dificile sau mai grele pe care le-ai… unele dintre ele le-ai enumerat şi mai devreme, ai avut vreun moment în care te-ai îndoit, ai vrut să renunţi la veganism, ai zis că, nu ştiu, nu se poate sau…?

Corina: Nu, absolut, dar absolut niciodată, cu mâna pe inimă, deci nu, asta sub nicio formă… Nu ştiu care vor fi condiţiile în viitor, habar n-am, nu ştiu, poate la bătrâneţe o să ajung să trăiesc într-o comunitate în care mi se vor servi mese şi poate nu voi avea parte de ce-mi doresc.

Sunt prieteni, sunt colegi care au avut ghinionul acum să se îmbolnăvească acum, în perioada asta, şi să ajungă în spitalele româneşti şi a fost jale, deci sunt oameni vegetarieni şi vegani, mâncarea din spital nu era nici măcar vegetariană, au fost minţiţi că supa e vegetariană şi acolo… bineînţeles supa e cu oase, se ştie, românii nu ştiu altfel să facă supă, au făcut scandal, au murit de foame unii dintre ei, au depins de mâncarea adusă din exterior şi a fost foarte dificil.

Deci într-o astfel de conjunctură sigur că poate n-aş avea încotro.

Mi s-a întâmplat în ăştia 7-8 ani de veganism, în călătoriile de – era să zic de afaceri, dar eu nu fac afaceri – profesionale, în care pur şi simplu fiecare moment este contabilizat, deci nu ai posibilitatea să-ţi iei, să ieşi, să nu ştiu ce, să trebuiască să mănânc vegetarian, deci carne nu, nici vorbă, dar după scandal am obţinut ceva care era fără carne, dar avea brânză sau unt în ea.

M-am învăţat desigur să plec cu mâncare după mine, că îmi vine să şi râd, parcă sunt pe vremea lui Ceauşescu.

Valentin: Cred că e cel mai uşor.

Corina: Este de altfel, trebuie să mănânci împreună cu alţii, trebuie să mănânci, deci trebuie să ai ceva în farfurie şi am reuşit să găsesc vegetarian întotdeauna.

În ultima vreme lucrurile s-au ameliorat mult, deci cred că nu există aici sau în afara ţării, că în afara ţării era problemă mare, să nu găseşti în restaurant, în locul în care mănânci, o alternativă chiar vegană şi de multe ori acceptabilă.

Deci de îndoit nu m-am îndoit niciodată, mi-am pus problema dacă aş trăi undeva unde gătesc alţii pentru mine, ce soluţii aş avea, dar carne sub nicio formă.

Valentin: Da, dar cum sunt cifrele în creştere şi pe partea economică şi pe cerere şi pe informaţie pe partea de veganism, deci slabe şanse să…

Corina: Da, chiar citeam pe undeva întrebarea dacă pare să fie o modă, aşa cum au fost multe şi dădea de exemplu persoana respectivă … sau nu mai ştiu ce altceva, în primul rând că veganismul nu e o dietă, deci dacă o iei la modul ăsta înseamnă că ai înţeles greşit.

Există plant-based, da, poţi să fii plant-based, adică să mănânci numai alimentaţie bazată pe plante, e cu totul altceva decât veganismul, dar trendul pe care îl vedem în ultima vreme şi faptul că au apărut argumente de nezdruncinat care ţin de ecologie şi de impact pe mediu, adică acolo nu mai e o… nu mai e „hai că poate cu etica” unii cred altceva sau mai ştiu eu ce, dar aici e clar, practic mâncăm proteine second-hand care sunt provenite tot din plante.

Multă lume e uimită când vede că unele suplimente, nu ştiu, vitamina…. Omega 3, Omega 3 de fapt nu-s produşi de peşte, Omega 3 aceia sunt luaţi din nişte microalge pe care le mănâncă ei.

Valentin: Tocmai de aceea am impresia că şi… adică peştele nu ar mirosi a peşte, el de fapt…

Corina: Omega 3, deci mirosul ăla e de Omega 3, asta aviz amatorilor care mănâncă de pe piaţă iaurt sau ouă cu Omega 3, că îi dai păsării sau fortifci laptele pentru iaurt, da, mă gândeam la ou, cu Omega 3 şi miros a peşte, deci oamenii nu-s foarte încântaţi de miros. Mirosul ăla a peşte este mirosul de Omega 3.

Deci, revenind, de multe ori mâncăm second-hand nutrienţi, chestie care nu e rentabilă pentru mediu pe termen lung. Bine, acum încă ne mai rabdă planeta, dar după cum se vede din ce în ce mai puţin, sincer.

Valentin: Aşteptăm să vedem cât, cum şi cum se va… mă tot gândesc la o răzbunare…

Corina: Răzbunarea e chiar în curs, dacă stăm să ne gândim bine, că dacă pieţele acelea de animale păstrate în nişte condiţii la care nici nu vreau să mă gândesc, n-ar fi existat, probabil că nici pandemia n-ar fi existat, sincer.

Mă rog, dacă nu admitem teoria după părerea mea ireală a unei răspândiri voite sau, mă rog, poate din greşeală, asta ar fi mai plauzibil, că suntem oameni şi suntem supuşi greşelii.

Dar nu numai asta, deci foarte multe din epidemiile din ultima vreme au provenit de la animale.

Şi chiar mă gândeam, ştiu că sună „după război mulţi viteji se arată”, deci ideea mea a fost că omenirea s-ar putea autodistruge nu cu un război atomic sau cu alte chestii, cu arme de orice fel, ci pur şi simplu în urma unei molime, cea de acum nu e o molimă atât de gravă, dar limita e cerul, putem inventa ceva care să ne autodistrugă şi astea care au fost în ultima vreme, repet, au avut ca mijloc de transmitere tot animale, tot alimente de origine animală, dar nimeni nu observă chestia asta, vezi?

Deci nimeni n-a zis nimic despre asta, că totul până la ce ai în farfurie, acolo să nu se atingă nimeni de…

Dar îmi amintesc, uite că spun acum o poveste, îmi amintesc, am fost la o conferinţă foarte interesantă când s-a terminat preşedinţia Consiliului condusă de către Austria, cred că era 2018, al Consiliului Europei, şi a organizat fiecare ţară la închidere, mă rog, organizează o întâlnire cu reprezentanţi din statele membre şi era ceva pe mâncare, deci am fost şi eu trimisă de instituţia la care lucrez.

S-a vorbit, a fost atunci foarte, foarte interesantă prezentarea cuiva din Elveţia despre impactul ăsta înfiorător pe care îl are producţia de alimente de origine animală pe mediuî, ceva absolut halucinant, şi de alternativele vegetale care există. Şi după aceea la masă discutam cu colegii şi cineva a zis: mă, da, dar OK, asta nu înseamnă că toţi trebuie să devenim vegani, nu-i aşa?

Deci a fost foarte drăguţ ce prezenta doamna, dar până la ce ai în farfurie. Iar mai recent acum un an am fost la o conferinţă similară şi era acolo la masă, sigur, aveam chipurile alternative vegetale şi văd quinoa burger.

Mamă, zic, ia să iau şi eu un burger din ăsta de quinoa, s-au gândit şi la noi? Bineînţeles că era carne în interior, acoperită cu un strat fin de quinoa fiartă, după cum m-am lămurit ulterior.

Deci ţeapă.

Valentin: Dar oare cum de s-au gândit tocmai la quinoa, care… nu ştiu, le creştea în curte? Nu ştiu unde au găsit-o.

Corina: Nu ştiu unde au găsit-o şi mi se pare ceva absolut groaznic şi oribil, nu că m-au spurcat pe mine, eu nu am mai mâncat şi cu asta la revedere, n-a fost o problemă, dar chiar aşa de greu este?

Valentin: Hai să ne întoarcem un pic la veganism. Ţie ce îţi place cel mai mult la acest stil de viaţă, la acest curent, cum îl numesc alţii?

Corina: Da, nici nu ştiu cu ce să încep. Deci lipsa de vinovăţie, faptul că am inima liniştită seara când mă culc, n-a murit nimeni pentru plăcerile mele gustative, nutriţionale şi aşa mai departe.

Totul e OK, după atâţia ani nu s-a întâmplat nimic care să mă răzgândească, deci partea asta cu etica mi se pare cea mai importantă.

Doi la mână, ce-mi place iarăşi este faptul că mi s-au deschis practic noi orizonturi în bucătărie, ca să spun aşa. Am descoperit 1.001 de ingrediente, despre care nu ştiam şi care sunt absolut delicioase.

Am descoperit 1.001 de reţete care mai de care, deci nu mă plictisesc niciodată, am spus că, nu ştiu, dacă ar fi, un an în fiecare zi aş putea găti altceva vegan, cu altă savoare, cu altă aromă, cu alte…

Deci asta este realitatea, pur şi simplu asta este realitatea. Şi iarăşi ce-mi place la veganism ca atare e că poate fi oferi o soluţie, mă rog, poate contribui, nu e o soluţie, poate contribui într-adevăr la impactul acesta pe care îl avem pe mediu mai mult decât multe altele, mai ales că este în puterile noastre să facem această schimbare.

Deci când vorbesc despre poluarea generală a mediului, despre industrie şi aşa mai departe, da, vrem să schimbăm, dar ce pot face eu ca individ? Mai nimic în cursul vieţii mele. Pot adera la nişte mişcări, mă rog, pot deveni om politic, să militez „pentru”, pot să caut alternative ecologice, dar e un drum mai dificil.

Pe câtă vreme partea asta cu ce mănânc eu să ştiţi că – cum era teoria aia, „one man, one vot” – fiecare schimbare contează.

Cineva calculase câte vieţi de păsări, erau chiar foarte multe, în peşti erau enorm de multe, că nu ştiu, e o problemă cu peştii, lumea are impresia că peştele nu e vieţuitoare şi ca atare unii se declară vegani, dar mănâncă peşte.

Sau eşti întrebat: nici peşte nu mănânci? Pe ăştia, ca să divaghez aşa puţin, îi sfătuiesc, dacă nu ştiu să înoate, să se arunce în apă şi să realizeze cam ce simte peştele când este pus pe uscat.

Aşa, deci faptul că poţi să contribui tu, direct, fără să fie implicaţi alţii din exterior, la cruţarea unor vieţi, mi se pare o chestie absolut fabuloasă. Unii spun că ar fi un fel de religie veganismul ăsta, dar eu îi contrazic.

Alţii spun că suntem puţin deranjaţi la cap şi că avem unele probleme – poate o fi aşa, habar n-am, că toţi au probleme şi unde-i normalitatea până la urmă?

Din punctul ăsta de vedere poate, dar efectele sunt bune, aşa că ar trebui poate şi alţii să aibă problema noastră.

Valentin: Păi, să ne apropiem şi de subiectul, să zic, întâlnirii noastre, dar mai întâi spune-ne cu ce te ocupi tu acum?

Corina: Ca meserie ştii că sunt medic, specialitatea mea în care sunt şi medic primar se numeşte igiena alimentaţiei şi nutriţie şi predau la Universitatea de Medicină, acum sunt la Facultatea de Asistenţă Medicală din 2013, înainte am fost la medicină generală şi ca titlu universitar sunt conferenţiar, sper până la pensie să reuşesc să ajung şi profesor, cu toate că e destul de dificil, iar ca medic profesez la Institutul Naţional de Sănătate Publică pe partea de politici alimentare, să nu aud pe cineva că începe să dea cu pietre, că am înţeles că am devenit, institutul nostru, nomina odiosa în perioada asta cu pandemia.

N-avem nimic de-a face cu cifrele, cu controlul bolilor transmisibile, deci micul meu nucleu nu are de-a face cu aşa ceva.

Valentin: De curiozitate, ai şi colegi care au abordat acest stil de viaţă sau…?

Corina: Măi, destul de puţini. Observ în lumea medicală două extreme, ca să spun aşa. Şi eu am reuşit, râd că, mă rog, e chiar ironic, am reuşit să mă iau de gât şi cu unii şi cu alţii, chiar în media virtuală.

Pe de-o parte sunt cei care consideră că veganismul este o abominaţie, că te duce la carenţe, că îţi nenoroceşte viaţa şi duce la probleme de sănătate absolut oribile.

M-am luat în gură şi cu oamenii ăştia, iar pe de altă parte sunt şi apostolii intransigenţi ai veganismului, ca soluţie pentru toate bolile care există pe faţa pământului.

M-am luat în gură şi cu aceştia, deci avem discuţii chiar acum, în mod curent, pe tema respectivă. Deci şi unii şi alţii mi se par dăunători, mai ales primii sunt în mod clar dăunătorii apostoleşti ai alimentaţiei tradiţionale, în care omul e făcut să mănânce carne.

Treziţi-vă, deci cred că v-aţi născut în 1900, dacă gândiţi aşa. Iar partea cealaltă, repet, eu sunt de acord că veganismul aduce nişte avantaje pentru sănătate şi probabil că o să discutăm acum despre ele, dar a face promisiuni neacoperite de ştiinţă e greşit, pentru că oamenii au aşteptări, nu se îndeplinesc şi, cum spuneam şi mai înainte, ajungi că după aceea se întorc împotriva veganismului.

Deci asta s-a întâmplat în multe situaţii şi vedem personalităţile publice care au astfel de ieşiri, astfel de întoarceri la alimentaţia omnivoră şi care ne fac nouă nişte deservicii chiar mai mari decât ale celor care sunt apostoli ai cărnii.

Deci una este să te ştim, vrei slănină, vrei smântână, vrei, vrea astea, OK, asta e concepţia ta.

Dar când ai fost vegan şi ai o experienţă nasoală, fie că ţi s-a întâmplat ceva rău, fie că ce aşteptai… la ce aşteptai să te ajute, că aşa ţi s-a spus, nu te-a ajutat şi redevii omnivor şi arunci cu noroi în veganism, cred că ăştia ne fac mult mai mult rău decât primii.

Valentin: De aceea, dacă vrei să ne ajuţi să enumerăm câteva beneficii, în ideea de aşteptări şi unde se opresc beneficiile astea, adică câte aşteptări şi până unde să mergem?

Corina: Da, o să fac acum o mică cotitură, deci două vorbe am să vă spun despre nutriţie în general.

Să faci studii, ca să obţii şi rezultate certe cu nutriţia, este foarte dificil. Studiile acelea dublu orb randomizate pe care le auziţi despre medicamente mai ales sau, nu ştiu, despre intervenţii medicale, sunt aproape imposibil de realizat în nutriţie.

Deci gândiţi-vă că, nu ştiu la ce să mă gândesc, o legumă, să spunem că vrei să dovedeşti că broccoli este o armă în lupta împotriva bolii X. Cum ai putea face un studiu dublu orb cu broccoli?

Omul să vadă ce mănâncă, deci nu ai cum să pui în practică aşa ceva, cu mâncarea ca atare.

Avem informaţii într-adevăr din studii de laborator, pe culturi, pe celule, avem informaţii de asemenea pe animale de experienţă, dar practica ştiinţifică a arătat că nu întotdeauna ce găseşti la animale este valabil la om, plus că în nutriţie intervin foarte, foarte mulţi factori.

Chiar am vorbit noi: presiunea socială, obiceiurile alimentare foarte, foarte greu de schimbat, deci dacă-l sfătuieşti pe om să facă o schimbare, noi ştim, mai degrabă îi dai medicamente decât să facă o schimbare în domeniul alimentar.

Deci studiile în domeniul nutriţiei sunt extraordinar de dificil de realizat şi să obţii nişte rezultate certe.

De-aia mulţi spun: nutriţioniştii se contrazic. Azi zic una, mâine spun diametral opus, n-ai cum să ai încredere. Noi chiar am făcut nişte studii cu studenţii, nişte chestionare, am aplicat şi oamenii sunt de părere de 10 ani încoace, de când am început noi şa ceva, cu ideea că nutriţia nu… informaţia nutriţională este confuză şi se contrazice de la un moment la altul.

Dacă ai sta însă să sapi mai atent, ai vedea că ceea ce era considerat sănătos şi este considerat sănătos şi acele minime principii de aplicat, nu ştiu, că e bine să mănânci mai puţine grăsimi saturate şi colesterol, de exemplu, ele au rămas în decursul timpului, deci nu s-a schimbat mare lucru.

Asta e unu la mână. Doi la mână, bolile sau elementele de sănătate pe care ar putea interveni alimentaţia vegană, vegetariană sunt boli plurietiologice, deci au foarte multe cauze.

A spune că numai mâncarea, numai nutriţia influenţează e greşit, pentru că boala aia de-aia se numeşte multifactorială, plurietiologică, că intervine şi ereditatea, intervin factorii de mediu externi, nu ştiu, întâlnirile tale cu diverse noxe în decursul vieţii, norocul sau neşansa – asta se ştie, acel element numit întâmplare.

Se ştie de exemplu că în cancer un rol foarte important îl are neşansa, întâmplarea, nu ştiu cum s-o spun astfel încât să sune ştiinţific, dar este real.

Şi nu în cele din urmă mulţi au aşteptări nutriţionale imediate, deci mi-am schimbat stilul de alimentaţei şi de mâine într-o săptămână, într-o lună practic am scăpat de orice risc de boală.

Oameni buni, alimentaţia nu este medicament, nu este antibiotic, nu luptăm împotriva unei boli, unui germene pe care antibioticul îl omoară, deci este o chestie foarte complicată.

Dacă vii dintr-un background cu probleme multe, deci ai colesterolul mare, eşti în prag de diabet şi aşa mai departe, mâncai regimul clasic de friptură cu cartofi prăjiţi şi foaia aia de salată de alături o arunci, cum fac cei mai mulţi, haideţi să fim realişti, da?

Deci dacă vii de acolo şi treci brusc pe veganism, într-o lună, chiar mai scurt, într-adevăr parametrii serici se pot normaliza sau pot să se apropie de normal, dar asta nu înseamnă că ai îndepărtat orice urmă de risc.

Eu, de exemplu, ca să fac o extensie la un alt factor nociv din viaţa noastră, fumatul, se ştie că abia după 15-20 de ani s-ar şterge o parte din efectele negative ale fumatului pe organismul tău, nici măcar toate.

Valentin: Asta indiferent de perioada în care tu ai fumat?

Corina: Da, da.

Valentin: Deci practic dacă fumezi doar o lună sau zece ani…

Corina: În general nu fumează nimeni doar o lună.

Valentin: Zic şi eu, am luat nişte extreme.

Corina: Eu am fumat mulţi ani, aproape de 40 de ani m-am lăsat şi tot socotesc cât a trecut de atunci, ştiu că era nociv, dar, vezi?, făceam în continuare lucrul ăsta.

Mereu socotesc cât timp a trecut, să-mi dau seama dacă au dispărut… dar nici ăia nu dispar, că am discutat cu o colegă şi ea mi-a spus: o anumită parte dispare, nu tot.

În fine, să revenim, deci astea sunt, pornind de la chestiile astea poţi să ai o viziune asupra binefacerilor veganismului şi mai intervine o dificultate în plus, faptul că ca vegani pe lumea asta suntem puţini şi atunci toate rezultatele pe care le avem în prezent sunt de fapt din studii de cohortă, deci studiile de cohortă sunt studii pe populaţii, deci iau azi, la momentul zero 100.000, 50.000 de oameni şi urmăresc pe 20 de ani.

Ei, în astfel de grupuri foarte mari de oameni se nimeresc şi vegani. Din aşa ceva poţi să obţii un rezultat cât de cât aproape de realitate.

Altfel, nu ştiu, realitări anecdotice de genul „mie mi s-a întâmplat, doctorul mi-a spus”, experienţe personale, lucrurile de genul acesta, să ştii că astea din punct de vedere al ştiinţei sunt zero, nu au valoare.

Experienţa ta personală sau ce a zis medicul, că are el 30 de pacienţi sau, nu ştiu, un experiment făcut de cineva pe 5 hamsteri pe care i-a chinuit şi a obţinut un rezultat, astea nu sunt relevante.

Acum, să revenim al oile noastre, că au fost câteva studii de cohortă care au avut în ele şi grupuri de vegani, din fericire şi de vegetarieni.

Ce s-a observat, şi repet, astea sunt valori medii, sunt regula, dar existră şi eucepţii – un lucru foarte important, în general veganii au un indice de masă corporală mai mic decât vegetarienii şi omnivorii.

Cunosc vegani obezi, deci nu asta este o problemă, poţi să te încreceneşti şi să mănânci în neştire, dar în general greutatea noastră este mai mică şi de aici rezidă foarte multe beneficii reale, reale pentru starea de sănăate, nu trebuie să fii slab uscat, dar să ai o greutate în limite normale.

Legat sau nelegat de asta, că am văzut şi studii care leagă de greutate sau studii care spun că efectul este independent, incidenţa diabetului de tip 2, deci diabetul ăsta pe care-l face adultul, nu cel pe care îl dezvolţi în copilărie, este mai mică la vegani, substanţial, deci mă refer la statistic semnificativ, nu diferenţe nesemnificative, mai mic la vegani decât la restul oamenilor, şi asta contează, pentru că diabetul ăsta nu înseamnă numai că nu poţi să mănânci dulce, ci înseamnă o grămadă de probleme metabolice.

Aşa, de asemenea…

Valentin: Legat de acest diabet, găsisem tot la fel, articole, cred că şi la McGregor…

Corina: Sunt sigură că doctorul Gregor are aşa ceva, da, da.

Valentin: Spunea că-l poţi şi întoarce şi aici voiam să vă întreb, dacă ar exista şansa.

Corina: Nu e vorba de întors la… e o discuţie în rândul medicilor, dacă diabetul poate fi vindecat sau nu.

Cei mai mulţi spun că nu, dar pentru diabetul de tip 2 se dau nişte medicamente, şi am avut, că vorbeam de exemple anecdotice, am avut chiar în familie pe cineva care se îngrăşase şi făcuse diabet. În momentul în care a slăbit, şi-a normalizat şi alimentaţia, n-a mai avut nevoie de medicamente, deci pur şi simplu s-a echilibrat, mă bucur că ai adus subiectul în discuţie.

Te poţi echilibra foarte bine numai cu alimente, în diabet e… diabetul acesta, de tip 2, nu cel insulino-dependent, deci este un echilibru foarte bun.

Pe urmă ar mai fi hipertensiunea arterială, hiptertensiunea arterială are o etiologie foarte diversă, pentru multe tipuri de hipertensiune nici nu ştim ce o cauzează, dar ideea este că e mult mai puţin răspândită între vegani decât între restul oamenilor şi nu e că ai tensiunea mare, deci mulţi pot să spună „ei, şi ce?”

Nu-i aşa. Se mai numeşte tensiunea asta mare şi „the silent killer”, ucigaşul tăcut, pentru că ea e un factor de risc pentru o grămadă de alte probleme, de la cardiovasculare, accidente vasculare, infarct de miocard, probleme renale, multe pot să rezide din aşa ceva.

Nu mai spun că hipertensiunea arterială se tratează cu medicaţie, care are o grămadă de efecte adverse pe care mulţi chiar nu cred că şi le-ar dori.

Apoi mai sunt rezultate pe care le aşteptăm confirmate mai solid în studii viitoare, beneficiile cardiovasculare, această, mă rog, o incidenţă mai scăzută a tot ce înseamnă cardiopatie ischemică, infarct de miocard, accidente vasculare, probleme de circulaţie periferică, care par a fi mai puţin importante la vegani decât la restul oamenilor şi aici cred că studiile mai vechi nu au arătat beneficii, pentru că în trecut veganii nu mâncau şi nu suplimentau corect.

Se pare că deficitul de B12 ar fi fost una dintre problemele care îi făcea pe vegani să nu aibă atât de multe avantaje cardiovasculare pe cât ar fi fost de aşteptat.

Astăzi, pentru că veganii ştiu că trebuie să suplimenteze, se pare că avantajele cardiovasculare ies la iveală mai pregnant.

Ar mai fi şi avantajele pe cancer, foarte multă lume le aşteaptă şi ar fi de bun simţ, dar de remarcat că pentru a obţine ceva avantaje din punctul ăsta de vedere, mai ales pe anumite tipuri de cancere, pentru că nu toate sunt influenţate, deci pentru anumite tipuri de cancer trebuie să fii vegan foarte mult timp.

Ştiu că într-unul dintre studii au subliniat autorii că apar avantaje abia după 10-15 ani, începi să vezi ceva, nu ceva radical.

Şi vreau, pentru că am vorbit despre avantajele astea, să le spun veganilor că să nu se simtă vinovaţi în niciun fel, chiar citeam de dimineaţă ceva pe un grup de pe Facebook, să nu se simtă în niciun fel vinovaţi sau ă creadă că au procedat greşit dacă la un moment dat, deşi sunt vegani, fac o boală cardiovasculară, au… nu ştiu, li se înfundă nişte coronare, trebuie să pună un stent sau dezvoltă un diabet sau, Doamne fereşte!, ştiu o vloggeriţă foarte bună, cu nişte reţete excepţionale, care a făcut un cancer colorectal, deci lucrurile astea se întâmplă, nu înseamnă că tu ai făcut ceva greşit, Doamne fereşte!

E vorba de boli care au un determinism atât de divers. Dacă veganismul ar fi panaceul pentru toate aceste boli, păi atunci cred că lumea ar fi mult mai dispusă să le urmeze.

Efecte bune însă apar, deci vă încurajez să vă gândiţi şi la alternativa asta.

Valentin: Să mergem un pic şi în zona la lucrurile la care să zic aşa să nu mă aştept foarte mult, de exemplu acel vegan glow, ar fi şi altele mai…

Corina: Diverse nebunii, deci nu ştiu la care dintre ele să mă gândesc.

Claritatea mentală deosebită pe care ţi-o dă veganismul, tratamentul… deci faptul că ar reprezenta o soluţie pentru unele boli constituite neuropsihice.

Multă lume în vremurile noastre suferă de depresie. Peste o anumită limită trebuie tratată medicamentos, nu sunt eu cea care să vă dea sfaturi, că nu sunt medic psihiatru, dar nu e nicio ruşine să mergi la psihiatru, să mergi la psiholog.

Unele lucruri nu mai pot fi tratate de psiholog, trebuie să ajungi la psihiatru, asta e clar, şi nu e o ruşine, nu înseamnă că eşti nebun.

Lumea din jurul nostru ne încearcă prin mijloace nebănuite, prin căi nebănuite, aşa că nu întotdeauna rezistăm la încercările astea şi avem nevoie de ajutor.

Deci cum că depresia s-ar trata prin alimentaţie vegană, vegetariană, cum că unele cancere în fază terminală, mi-am adus aminte de subiectul ăsta, e un subiect oribil, sau cancere la care medicaţia nu mai dă rezultate, ar putea fi oprite sau întoarse din drum sau… nu vreau să mă gândesc, nu, nu este adevărat, veganismul nu e o soluţie pentru ele.

Am avut chiar o experienţă personală cu o cunoştinţă, a intrat pe mâna unor şarlatani, nu erau vegani, să fim serioşi, erau ceva cu plant-based, dar a murit şi a murit în chinuri mai rele decât cred că ar fi murit dacă era lăsată să mănânce orice şi să se trateze alopat, deci aşa cum ar fi tratat-o un medic obişnuit.

Deci nu, nu se întâmplă lucrurile astea. Nu ştiu, pe tot felul de boli poţi să ridici pretenţia că te vindecă veganismul.

Nu se întâmplă chiar aşa, pe unele le influenţează bine, nu ştiu, mă refer la… acum mă gândeam la problemele cutanate, mulţi puşti şi eu şi copiii mei la vremea respectivă ne-am confruntat cu o blestemăţie numită acnee care nu te omoară, dar nici nu te lasă să trăieşti fericit. Şi aici, nu ştiu, dacă mai renunţi la dulciuri, la carne, la lactate, unii dau rezultate bune, alţii nu, ghinion.

Boli autoimune, iarăşi unii spun că sunt rezultate bune, alţii nu, deci nu avem confirmare dom’ne. Mulţi spun: dă-o încolo de ştiinţă, la mine a funcţionat.

Dacă la tine funcţionează este în regulă, dar nu putem totuşi să tratăm oamenii cu „la mine a funcţionat, mi-a zis vecina, zice soacra sau am citit eu pe un blog vegan”, deci cel mai bine e să mergem cu aşteptări minime şi să vedem că poate se întâmplă ceva pozitiv.

În ceea ce mă priveşte, eu personal nu am observat nicio ameliorare a vreunei afecţiuni că nu aveam, eram un om ca toţi oamenii, mâncam foarte sănătos ca omnivor, deci nu s-a întâmplat ceva pozitiv decât în sfera asta psihică şi etică, mă simt mult, mult mai bine.

Valentin: Acum, că avem aceste aşteptări reale şi aceste aşteptări mai puţin reale, credeţi că se poate un stil de viaţă vegan pentru toată viaţa, for life, aşa?

Corina: Absolut şi indiferent de vârstă, absolut şi indiferent de vârstă, nu o spun eu, pentru că cine-s eu s-o spun?

O spun eu cu informaţia luată de la alţii, asociaţiile dieteticienilor din America de Nord spun clar, eu chiar am citatul, acum nu-l am în faţă, dar îl spun întotdeauna la studenţi, la elevi, când vine vorba de alimentaţia asta bazată pe plante că este un gen de alimentaţie sustenabilă, câtă vreme este corect desenată, deci corect planificată, indiferent de vârstă, deci şi la vârste mici, la sugari, mă rog, după ce e înţărcat, la femeia însărcinată.

Şi am în jur prietene care, mă rog, le-am mai şi sfătuit ce-i drept, au trecut printr-o sarcină, printr-o alăptare, copilaşul lor la diversificare a fost vegan, totul este în regulă, la bătrâni de asemenea.

Deci totul este să depui un mic efort să-ţi planifici alimentaţia şi e vorba de efort pentru că nu avem încă o experienţă de mulţi ani, nu e vorba că e ceva nenatural, frate, că mulţi spun „dar dacă e aşa, planificarea asta e dificilă, înseamnă că e ceva nenatural” – deloc, doar că nu ai experienţă, e ceva pentru omul modern nou.

Şi atunci dacă îţi planifici să fie suficient caloric şi e foarte simplu să te uiţi măcar la început puţin la nutrienţi, există o grămadă de aplicaţii care se pot folosi, după aia ştii cum să îţi planifici alimentaţia şi indiferent de vârstă… eu însămi trec încet-încet către o vârstă mai înaintată să spunem aşa, ca vegan, şi nu s-a întâmplat absolut nimic rău.

Valentin: Aş vrea să scot un pic mai în evidenţă, pentru că am văzut multe articole care să zicem nu sunt atât de drăguţe cu copiii vegani, deci se poate să diversifici vegan?

Corina: Fără niciun fel de problemă se poate, adică nu fără niciun fel de problemă, probleme vei avea sigur, mama, soacra, cei din jur, ori de câte ori strănută copilul e de la veganism, deci hai să nu începem.

Eu am avut o problemă pur şi simplu… succesive unui traumatism. Ei bine, tot ce s-a întâmplat după traumatismul respectiv a fost din cauză că eram vegană, nu din cauză că m-am lovit. Iar la copii presiunea este… da, am multe poveşti de genul ăsta, foarte multe.

Deci la copii şi tu însuţi, deci nu e vorba numai de viaţa ta şi în perioada sarcinii şi nu e vorba numai de viaţa ta, e vorba de viaţa încă a unei făpturi, deci oamenii ajung să se îndoiască, femeile ele însele de corectitudinea căii pe care merg.

Deci este foarte problematic, nu e uşor, din punctul ăsta de vedere.

Dar se poate şi sunt foarte mulţi oameni care te pot ajuta, chiar am sfătuit-o pe o prietenă care, mă rog, avea şi o familie foarte împotrivă, să ia legătura cu o dieteticiană din America care chiar pe asta este specializată, pe copilaşi, are un cont pe Instagram în care îţi arată şi poze ce înseamnă, că de multe ori nu ştii exact ce înseamnă porţioara aia, copilul nu mănâncă, te gândeşti dacă a mâncat suficient, totul este în regulă, trebuie să fii ceva mai senin, nici să nu cazi în limita aialaltă, în care să-i dai lapte de migdale şi să crezi că laptele de migdale a înlocuit laptele de vacă, deci sunt foarte multe greşeli care pot fi făcute.

Şi de-aia recomand mai mult decât la adult la copil o consultaţie de specialitate. Dacă la noi nu găseşti, mai bine te duci către unul din ăsta care are o experienţă mare de afară.

Sunt exemple de copii de la naştere care astăzi sunt adolescenţi sau adulţi şi care s-au dezvoltat cât se poate de normal, deci se poate, totul e să vrei.

Valentin: Vrei să ne povesteşti un pic, pe scurt, cum arată o zi din viaţa ta?

Corina: Te referi la mâncare, bănuiesc.

Valentin: De dimineaţă până seara, mâncare, încercări…

Corina: Da, nu e nimic spectaculos, am o viaţă foarte banală şi ce era mai ieşit din comun, şi anume călătoriile anul ăsta au înţărcat. Aşa, deci dimineaţa … la mine este un obicei vechi, cafeaua de dimineaţă primul lucru, o beau cu lapte de ovăz, că e cel care-mi place foarte tare şi sunt convinsă şi de faptul că cafeaua, pe lângă că-mi place, are şi nişte efecte pozitive asupra organismului, dar nu merg pe asta întotdeauna.

Pe urmă îmi fac de obicei un terci cu cereale, în care pun lapte vegetal, în care mai pun şi diverse pudre, mai am… nu cred în pudrele astea de grâu verde, de scorţişoară, dar îmi place ideea, aşa, puţin mai… eşti puţin mai flower power când le pui, rău n-au ce să-ţi facă.

Pun la congelator de vară afine, mure, pun acolo deasupra. Nu-mi plac smoothie-urile, pentru că sunt de părere că îţi aduc foarte multe calorii fără ca tu să fii atent, câtă vreme mai am dinţi o să mănânc totul ca atare, o să le mănânc mestecate.

Bun, OK, apoi mă duc la serviciu cu mijloc de transport în comun şi, mă rog, am treaba pe care o am acolo, în cursul dimineţii de obicei mai beau ceai tot timpul, diverse ceaiuri, pentru că am avut nişte probleme cu nişte nisip la rinichi şi mi s-a relevat atunci că nu mă hidratam cum trebuie, şi de atunci… – ca să vezi şi specialiştii fac greşeli multe.

Aşa, şi mai mănânc ceva, o gustare care de obicei e un baton, fie că-l cumpăr, fie că-mi fac eu, batoanele acelea … cu fructe uscate şi nuci sau mănânc nişte fructe oleaginoase, foarte feeling, adică te satură până ajungi acasă.

Când îmi termin treaba mă întorc acasă pe jos, sunt vreo 5-6 km, asta e mişcarea pe care o fac în fiecare zi, dacă n-am timp de mai mult.

Pe drum se întâmplă să mai mănânc câte un covrig, ştiu că nu e extraordinar de sănătos, dar mie îmi place mult. Alteori, nu, deci nu ştiu, poate o dată pe săptămână fac asta.

Pe urmă vin acasă şi urmează masa de prânz, pe la 3-4 ce mănânc?

Mâncare gătită, îmi place să mănânc mâncare gătită, vara salată cu o sursă de proteine, deci e foarte important să ai la fiecare masă, la fiecare gustare ceva proteine care să vină bine, să-ţi fie ceva leguminoase, în leguminoase incluzând şi soia şi derivatele de soia, deci am foarte mare grijă să mănânc, mai ales la vârsta mea, să mănânc cât mai dens nutriţional, că nu-mi pot permite nici foarte, foarte multe calorii.

Acum, de exemplu, mi-am făcut un curry cu conopidă şi cu tempeh.

E cineva care vinde tempeh în Bucureşti mai la un preţ de bun simţ şi iau de la domnul respectiv, de la „Asia-n bucate”, să-i facem reclamă, ca să rămână iar pe zero cu stocul cu tempehul.

Aşa, şi am nişte orez integral pe care-l pun la chestia asta şi apoi un desert care este ceva dulce de obicei, făcut de mine, nu mai intru în detalii, că te… eu sunt amatoare de dulce, aşa că… Şi ştim că veganii au tot felul de dulciuri, unul mai bun ca celălalt, deci în alimentaţia vegană oameni buni sigur n-o să simţiţi lipsa desertului, există un milion de variante la desert.

Pe urmă pe după-masă mai mănânc nişte fructe oleaginoase, am nişte migdale, nişte nuci, ce se nimereşte, ce mai e la ofertă la Lidl, de obicei.

Şi ceva fructe de obicei de sezon şi mă chinuiesc să mai mănânc şi seara, deci pe la 7 încă ceva, deşi de obicei nu-mi este foame, fie un sandviş, fie o salată, mă rog, ceva acolo, ca să nu mă culc cu burta goală şi înainte de culcare iar ceva fructe, ceai.

Eu nu sunt o fomistă, ca să zic aşa, deci nu mănânc… n-am o poftă de mâncare ieşită din comun, poate asta mă ajută să rămân şi slabă, dar mă chinuiesc să bifez toate mesele ca la carte, astfel încât să-mi iasă, mai ales proteinele, pentru că e o problemă cu proteinele.

Nu că sunt proteinele… n-am discutat de problema proteinelor, ce bine! Aşa, nu e vorba de unde să ţi le iei, e vorba că de foarte multe ori mâncarea asta vegană vine cu multe calorii, proteinele vin şi cu calorii pe care nu toţi ni le permitem.

Eu mi-am calculat, nu depăşesc 2.000 ca necesar de calorii pe zi, deci nu pot să-mi permit să mănânc foarte mult şi mă şi satur repede.

Şi atunci ar trebui să am grijă să bifez la mesele principale necesarul de proteine pentru vârsta mea, care nu e mic. Deci pe măsură ce îmbătrâneşti nu ai nevoie de mai puţine proteine, ci ai nevoie de proteinele respective.

Într-o vreme mergeam şi mai făceam şi ceva mişcare mai specială, mă duceam la înot, în ultima vreme din motive pe care le ştie toată lumea a fost imposibil să mai facem lucrul acesta.

Este şi destul de dificil şi efortul e mare nu să te duci la înot ca atare, ci tot demersul, dusul, dezbrăcatul, spălatul, reîmbrăcatul, deci toate astea îţi consumă foarte mult timp, din păcate, timp de care noi nu prea dispunem.

Mai fac acasă, am nişte greutăţi, le recomand tuturor celor care au trecut de 45-50 de ani exerciţiile de genul acesta, deci nu aerobicul ca atare, ci exerciţiile cu greutăţi, foarte sănătoase în păstrarea masei musculare care are tendinţa de a se diminua.

N-aveţi timp să mergeţi la sală, că mulţi n-au timp, se poate şi acasă, ştiu că mă învăţase un fost elev cu greutatea corporală, deci acele… exerciţiile de gimnastică la care chiar nu ai nevoie să dai niciun ban niciodată, pe care le poţi fac.

Şi iarăşi mai recomand, inclusiv în perioada asta grea plimbatul în aer liber, tot ceea ce înseamnă inclusiv într-un oraş mare.

Ori de câte ori am ocazia, prin parc, merg pe jos, îmi car greutăţile cu propriile mâini de la piaţă, de la magazin, n-am maşină, nu ştiu să conduc, deci am refuzat întotdeauna chestia asta. Prost este că nici nu ştiu să merg pe bicicletă, e un lucru foarte rău.

Valentin: Mai e timp… Se poate învăţa la orice vârstă.

Corina: Ştiu, am încercat, dar e ceva cu echilibrul, sunt o dezechilibrată.

Ştiu că nu voi reuşi chestia asta niciodată, dar se poate, deci e ceva foarte realizabil să te descurci mai ales într-un oraş mare fără un mijloc de transport.

Valentin: Atunci, poate o soluţie de început ar fi să lucraţi la partea de echilibru şi apoi bicicleta.

Corina: Da, ar fi o chestie importantă. Şi să mai spun ceva: multă lume se duce în weekend la mare, la munte, chiar şi acum multă lume merge la munte.

ă rog eu frumos, dacă tot faceţi efortul să mergeţi la munte, faceţi şi o drumeţie serioasă, deci nu vă duceţi numai să staţi la cabană.

Mă rog, aveam prieteni care se duceau la schi, dar care de fapt stăteau pe marginea pârtiei.

stă-vară, de exemplu, că tot vorbim de izolare, să nu stăm în contact cu alţii, am fost zece zile la munte şi chiar am văzut mai puţini oameni decât văd în mod obişnuit şi nu văd mulţi, pe direct vorbesc.

Deci în fiecare zi, de dimineaţă până seara, eram pe poteci şi atât de puţină lume, deci nu mă întâlneam cu nimeni.

Au fost nişte… aşa, aproape întâlniri cu prietenii cu blană care umblă prin Bucegi, din fericire am scăpat, nu i-am văzut face to face.

Dar am rămas uimită când am văzut că oamenii nu merg pe munte, deci era vară, era o vreme superbă, ce se întâmplă, oameni buni, ce se întâmplă?

Deci pe bune. Sau mergem în Grecia, în Turcia şi stăm acolo la all-inclusive, e rău, e rău.

Valentin: Mergi dintr-un apartament, casă, mergi dintre patru pereţi să stai între alţi patru pereţi, doar că sunt în altă ţară.

Corina: Da, am înţeles acel all-inclusive doar când ai copii mici, atunci e foarte greu, te descurci greu. Şi sunt nişte avantaje să mergi la resort, dar în rest?

Dar aici în România cu bani foarte puţini poţi face nişte drumeţii extraordinare.

Valentin: Iar rugămintea mea pentru cei care merg în drumeţie, dacă pot avea un buzunar liber în care să mai adune câte un plastic lăsat de alte drumeţii…

Corina: Deci, Doamne Dumnezeule, eu când aud chestia asta îmi amintesc că am fost de două ori în Japonia şi îmi doresc să mai merg, nu e atât de scump, e fezabil şi e ca şi cum ai merge pe altă planetă, acolo nici nu există lăzi de gunoi, deci nu există concepţia că arunci pe undeva.

Te plimbi cu gunoaiele după tine toată ziua până ajungi la tine acasă, unde le pui la reciclat, deci ce gunoaie?

Valentin: Asta m-a fascinat şi pe mine, doar că ei au foarte mult în… adică au o cultură de atâţia ani în care practic şi certurile nu există să zic… adică nu-şi spală rufele afară, toate certurile sunt în interiorul familiei.

Corina: V-am spus, deci dacă nu vreţi să mergeţi pe altă planetă, că deocamdată nu puteţi, mergeţi pe altă planetă în zonele astea şi va fi cu totul… deci noi suntem… nu spun că e mai bine, nu spun că e mai bine, cu gunoaiele da, e mai bine. În rest, nu ştiu.

Valentin: Din punctul ăsta de vedere, da. Iar legat de coş de gunoi este că dacă l-ar fi pus, tot la fel, m-am uitat la un documentar, probabil ar fi început să arunce la el, dar nefiind toată lumea a fost obligată…

Corina: Mă rog, eu ştiu că altele au fost motivele cu lada de gunoi, dar nu asta contează. Însă în ceea ce priveşte aruncatul gunoaielor în natură nu cred că e chestie decât de bun-simţ, deci cum ai putea să arunci?

Multă lume şi-n Bucureşti spune „e de vină, mizeria de pe stradă, e de vină, sunt de vină căţeii pe care-i plimbăm”.

Căţeii n-aruncă sticle de bere, n-aruncă, nu ştiu, gunoaie domnule, şi avem destule lăzi de gunoi, deci este revoltător, ar trebui amendaţi, citeam pe undeva că a fost amendat recent cineva care a aruncat chiştoace de ţigară pe geamul maşinii şi-mi amintesc cum băiatul meu, când era mic, eram la mare, a călcat cu picioarele goale pe un chiştoc de ţigară aprins.

Deci este, nu ştiu, nu trebuie să fii foarte deştept, nu trebuie să fii foarte educat ca să nu faci lucrurile astea oribile, să arunci gunoiul peste tot.

Valentin: Da, mai….eu ştiu….

Corina: Mai avem…

Valentin: Probabil da. Înainte de a trece şi la ultimul set de întrebări, cum ţi se pare acest episod de podcast, până acum?

Corina: Foarte tare.

Valentin: Nu?

Corina: Foarte tare. Depinde cine-l ascultă şi să ştii că este nevoie de aşa ceva în româneşte.

Eu văd la studenţii mei şi chiar şi la elevii mai mari, deci oameni de vârstă, nu ştiu, 40-50, chiar mai mult, nu ştiu limbi străine şi ca atare, ori de câte ori îi trimit, le şi spun, foloseşte google translate, deci există posibilitatea asta.

E lipsă mare de aşa ceva în limba română şi cred că impactul ar fi mult mai mare dacă am avea mai multe, nu ştiu, vloguri, bloguri, podcast-uri în româneşte, eu nici nu ştiam că există al tău până să…

Valentin: Da, am stat mai ascuns.

Corina: Undercover aşa, nu?

Valentin: Da.

Corina: Oricum…

Valentin: Întâi pentru cunoscuţi.

Corina: Găleata cu lături te aşteaptă după colţ, nicio grijă.

Valentin: Abia aştept, sunt atât de călit în…

Corina: Păi tocmai.

Valentin: În ultimii ani de zile că n-am… Păi să începem aşa, cu un lucru mic: dacă ai putea schimba un singur lucru în România, care ar fi acela şi de ce?

Corina: E o întrebare capcană, măi nu ştiu, deci stai aşa să mă gândesc, să mă gândesc puţin. Sigur n-ar fi legat de, deci nu ştiu, atât de multe, care ar fi primul pe care l-aş schimba?

Valentin: În momentul ăsta, primul.

Corina: În momentul ăsta, deci facem abstracţie de conjuctura cu epidemia, aşa, ce m-a, mi se pare mie, lucrul la care mi se pare că suntem foarte tari şi nu ştiu, cred că ăsta ar fi primul lucru la care mă gândesc acum şi mi se pare extrem de important, noi suntem foarte tari la producţia agricolă, la produse alimentare, în general.

Ştiu că am fost acum mulţi ani undeva, la o conferinţă în Olanda, şi gazda unde am stat mi-a spus că, vai de mine, erau nişte români pe acolo care vindeau nişte gem de zmeură delicios şi la preţ mare, toţi cumpărau şi când au dispărut, nu înţelegeau de ce nu mai sunt ăia cu gemul de zmeură.

Deci aş pune un accent mai mare pe asta, pe producţia de alimente, mai ales cele plan-based, că de celelalte chiar nu vreau să vorbesc şi aş da subvenţii, i-aş încuraja mai mult, mult, mult mai mult producţia autohtonă de legume, de fructe curate, bune şi bio şi ne-bio, deopotrivă, deci i-aş încuraja pe cei care fac asta, nu numai din gură, că din gură încurajează toţi.

Să ştiţi că şi-n alte ţări sunt subvenţionaţi puternic şi toate alimentele autohtone, bazate pe plante, le-aş încuraja în foarte mare măsură, de la cultivarea pământului până la produsul final, asta mi se pare că lipseşte mult în politicile noastre şi mi se pare foarte important, dar nu chestii făcute după ureche, azi vine şi ne dă şpagă sau mă rog, ne influenţează producătorii de carne de „x”, le dau ălora, fac o campanie de promovare pe ăia, mâine altcineva, îi dau ăluia, nu aşa, ceva bine gândit.

Valentin: Aş vrea, dacă se poate, aş adăuga şi un mic lucru, de exemplu la gem, dacă ar putea să adauge, spre deloc zahăr, cel puţin pentru mine, m-aş bucura şi mai mult, nu ştiu de ce.

Corina: Nu, n-am să comentez, astea sunt procedee tehnologice, dar dacă intrăm în această gaură de iepure, să spunem cum fac unii şi spun că n-au pus zahăr, dar de fapt sunt acolo…

Valentin: Nu, nu…

Corina: … nişte siropuri concentrate de alte fructe care, per total, îţi aduc tot aceleaşi belele în organism.

Valentin: Doar că de altă origine, dar tot …. Dacă ai lua toate lucrurile despre care am vorbit până acum şi le-ai pune într-un ghiveci, cum ar arăta acest ghiveci?

Corina: Multicolor şi pentru unii indigest, sigur. Sigur le va pica unora, multora, foarte greu şi nu la modul la care acel greu poate fi tratat luând Colebil sau nu ştiu ce enzime digestive, ci poate că le-ar trece „picatul greu” dacă s-ar gândi puţin mai mult la lucrurile astea, poate ar procesa că totuşi sunt nişte avantaje foarte mari în alimentaţia bazată pe plante şi măcar să, dacă nu adoptă ei, să fie mai deschişi.

Eu chiar am avut un curs de perfecţionare care nu s-a bucurat de niciun succes, m-am şi plictisit dup-aia, era ca ţintă, deci îl fac în cadrul Universităţii, nu-l mai fac acum, îl făceam, pentru medicii de familie, erau principalul target, cum să abordeze clientul, pacientul pe care îl au, dacă el este vegan, cel mai adesea, medicul în ziua de azi, când îi spui asta, m-am confruntat chiar eu cu aşa ceva, medicul „vai de mine, te denutreşti, te de-aia aia, te de-aia cealaltă”, în loc să-l abordeze aşa, cum l-ar putea aborda astfel încât să-l îndrume către un gen de alimentaţie vegetariană, vegană, sănătoasă, deci cum să-i corecteze greşelile, dar, mă rog, problemă, noi avem alte probleme mult mai importante decât asta, aşa că…

Valentin: Cu acest ghiveci la tine, în momentul acesta, ai avea 60 de secunde în care întreaga lume s-ar opri din tot ceea ce face şi te-ar asculta doar pe tine. Ce le-ai spune?

Corina: Ei, ideea e că nu sunt un vorbitor motivaţional chiar atât de talentat încât să reuşesc să spun ceva în 60 de minute, ca dovadă, nu-s implicată în politică, în niciun fel, nu că cei care fac politică ar fi prea talentaţi.

Nu ştiu, i-aş sfătui să se uite puţin în jur la frumuseţile naturii, să se uite puţin şi în sufletul lor şi să se gândească mai bine cum pot face să meargă mai departe în viaţă fără să facă rău celor din jur, incluzându-i în aceşti „cei din jur” şi animalele, plantele, planeta în general.

Deci ce ai putea face tu, să stai puţin să te gândeşti ce ai putea face tu cu existenţa ta, astfel încât să fii şi tu mai fericit şi cei din jur mai fericiţi şi să faci mai puţin rău, pentru că în fiecare moment, toţi facem rău.

Nu să-ţi propui nişte targeturi de nerealizat, nişte ţinte ilogice şi nerealizabile, ci ceea ce ai putea face concret, nu, mi-e teamă că nu, cele 60 de secunde, pentru planetă sunt ratate, din punctul meu de vedere, îmi pare rău.

Valentin: După acest moment ai posibilitatea de a lua o cină vegană cu trei persoane. Care ar fi aceste persoane? Pot fi şi contemporane sau care nu mai sunt printre noi.

Corina: Te referi la persoane publice, desigur.

Valentin: Alegi din, nu ştiu, ce îţi apare prima dată, poţi să iei din, şi din familie, şi public, şi orice.

Corina: Măi, pentru aşa ceva aş alege, i-aş alege pe cei doi copii ai mei şi pe prietena, respectiv prietenul lor, pentru că am o fată şi am un băiat.

Copiii mei sunt vegetarieni, băiatul e chiar etic, vegetarian etic şi are, tinde către veganism, vrea când termină facultatea, masterul, să plece la ţară şi să fie, să aibă acolo self-sustained household, adică să aibă o casă din asta cu impact cât mai mic, să-şi producă tot ce vrea, el mi se pare orientat bine pe calea asta şi şi-a determinat şi prietena să devină vegetariană, deci cu ei aş ieşi, să vadă, în aşa fel încât să vadă că e chiar mai delicios decât îşi puteau ei imagina, fără lapte, fără ouă, pentru că deja fără carne s-au convins şi mai e ceva cu carnea, mi s-a confirmat că dacă nu mănânci multă vreme, nici nu-ţi mai place.

Fata mea, printr-o conjuctură, a gustat de la prieten, din friptura pe care o comandase şi i s-a părut absolut oribilă, deci ţi se mai schimbă şi gusturile. Ăsta nu este un lucru fals, deci uite acum mi-a venit ideea, mulţi spun că se schimbă preferinţele alimentare.

Da, se schimbă foarte mult.

Valentin: Împreună cu invitaţii tăi porniţi un mic proces de imaginaţie şi cum ar arăta o lume, de fapt, cu un stil de viaţă 100% vegan, în care există doar vegani.

Corina: Ar arăta absolut minunat, din toate punctele de vedere, deci este ceva absolut fantastic şi aşa, sigur că nu ne legăm, ne umblăm la idealuri, dar la chesiti mărunte, n-ar mai trebui, de exemplu, că mergem în magazin să ne chiorâm, mai ales eu şi alţii ca mine care nu văd foarte bine fără ochelari, pe etichetele produselor alimentare şi să avem surprize neplăcute, să vedem în produse diverse, în care nu te-ai aştepta, de exemplu legume congelate, să găseşti în ele lapte sau să găseşti în ele ou sau nu ştiu, în, am avut eu supriză neplăcută cu pacheţele de primăvară, cu vegetale, care aveau înăuntru, desigur, zer din lapte, mai nou.

Deci ăsta ar fi un lucru foarte pozitiv, n-aş mai vedea, Doamne oribil, n-aş mai vedea pe stradă, că vine acum iarna, o etalare de piei de animale, de blănuri de animale de care, desigur, animalele acelea aveau mult mai mare nevoie decât purtătorii, groaznic. Poate că aici ar fi mai sănătos să vadă lumea, eu nu pot să mă uit la aşa ceva, cum sunt electrocutate animalele, vulpile din crescătorii, de exemplu, ca să nu se strice blana şi alte…

Valentin: Da, ştiu, am văzut….

Corina: …orori, nu, eu să ştii că eu nu m-am uitat niciodată, nici la …. de exemplu, nici la, la niciunul dintre chestiile astea cu scene tari nu pot, deci chiar n-am nevoie de aşa ceva, pot să-mi imaginez şi fără.

Aş vedea, n-aş mai vedea pe stradă genţile alea minunate, făcute din piele, dar să ştii că şi eu, ca vegetarian, nu ştiu, era o disociere aşa mentală, domnule, deci de-aia, nu i-aş acuza pe alţii, aveam în continuare, deci îmi cumpăram în continuare lucruri din piele, deşi ştiam cu carnea, dar nu mă ducea mintea, nişte probleme de orbire, da, deci trebuie mult mai multă informare, asta este clar. Deci cam aşa, ar fi mult mai prietenos totul.

A, am putea intra să mâncăm oriunde, fără probleme, o lume de vis.

Valentin: …da.

Corina: Gândeşte-te la asta…

Valentin: La asta, da.

Corina: Gândeşte-te că nu mai e doar salata şi cartofii, nu mai sunt doar salata şi cartofii prăjiţi, ci poţi să comanzi…am întâlnit oameni care când intră, dar chiar şi noi, am fost odată în Viena, la un restaurant vegan, îl ştie lumea.

În fine, ideea că poţi comanda orice, inclusiv prăjituri, fără să te uiţi ce au înăuntru, un vis.

Şi poate, în felul ăsta, ar scădea şi preţurile, pentru că, desigur, să fii vegan e un lux şi ca atare avem un fel de taxă pe veganism, tot ce e vegan e foarte scump, mă refer la cele de cumpărat, binenţeles, de la procesate la restaurante şi aşa mai departe, nu la ce-ţi faci tu.

Valentin: Uite, ceva interesant. Dacă viaţa ta ar fi un film, ce melodie ai pune pe fundal?

Corina: Măi, nu ştiu ce să-şi spun, o melodie care-mi place foarte mult, dar care să o adaptez la viaţă nu ştiu, deci chiar în momentul ăsta, ceva dramatic.

Valentin: OK.

Corina: Nu ştiu, nu ştiu, nu ştiu. Hai să zicem „Purple rain” a lui Prince.

Valentin: OK. Perfect. Sună bine.

Corina: Sigur că sună bine, da.

Valentin: Este ceva ce nu te-am întrebat şi crezi că ar fi trebuit să te întreb?

Corina: Absolut deloc, nu trebuie să faci nimic, inclusiv la întrebări, trebuie să răspundem aşa, la ce ne vine, să întrebăm ce ne vine în momentul ăla.

Mai vedem, altă dată, dacă se mai ivesc întrebări, poate mai facem, dar pentru moment, cred că am acoperit majoritatea subiectelor.

Valentin: Unde te pot găsi şi contacta ascultătorii podcast-ului „De la vegan la vegan” dacă vor să te întrebe mai multe sau vor să vadă ce mai pui la cale?

Corina: Valentin, în principiu sunt în social-media, sunt şi pe Facebook cu numele meu şi pe Instagram, dealtfel, de asemenea, cu numele meu.

Rugămintea mea este însă să înţelegeţi că am timpul foarte, foarte limitat şi puterile limitate, pentru că nu mai am 20 de ani şi atunci, deşi aş vrea să vă ajut pe toţi, nu întotdeauna reuşesc.

Nu, nu am, nu dau consultaţii, dar dacă vreţi sfaturi pentru un vegan la început de drum, sau să arunc aşa un ochi pe ce mai mâncaţi, asta cu cea mai mare plăcere.

Valentin: Pe cine ai vrea să invităm în acest podcast pe viitor?

Corina: Să mă gândesc. Să vorbească tot despre veganism, da? Ştii la ce mă gândesc?

Mă gândesc că ar fi foarte util pentru tine poate, ca bărbat nu, dar pentru ascultători şi ascultătoare sigur da, pe o doamnă care e vegană, a trecut vegan prin sarcină şi are un copilaş mic pe care-l creşte aşa.

Eu cunosc mai multe persoane, dar mă rog, mai lansezi şi tu întrebări că poate nu oricine vrea să vorbească despre asta.

Aşa, ar fi foarte util, ca exemplu, eu am întâlnit exemple d-astea în exterior, sunt poze, sunt documentate vieţile unor puşti şi ale mamelor lor, dar ar fi util pentru ascultătorii români să vadă că se poate şi la noi.

Valentin: Am în plan şi eu, acum că vorbim…

Corina: Ai notat, da, da, da, deci chiar de foarte mare ajutor, orice ar spune, adică indiferent de, că nu trebuie un om de ştiinţă şi cu cine ştie ce, aşa, perspectiva asta mai ales din punct de vedere al conjucturii familiare, sociale, să vezi că-i greu şi că totuşi poţi să treci peste greutăţi.

Valentin: De încheiere, te rog să ne spui care este reţeta ta vegană preferată?

Corina: O, Doamne, reţeta mea vegană preferată. Îmi plac, aşa cum spus şi la început, reţetele asiatice, deci îmi place bucătăria asiatică destul de mult şi atunci cred că aş putea găsi aici ceva care să aibă şi noodles, deci ceva cu tăiţei.

Valentin: OK.

Corina: Nu ştiu, vegan ramen, ceva ramen-vegani.

Aici, pe aici pe undeva, foarte aromat sau ceva din bucătăria indiană care e foarte, foarte aromată, îmi place, foarte condimentat, foarte aromat, am spus că în reţetele mele e, toate-s foarte ieftine, materia primă este, cum să spun, şi-o poate permite oricine, preţul cel mai mare îl au condimentele pe care le folosesc, că am o grămadă.

Valentin: Păi cam atât de la mine. Corina, îţi mulţumesc frumos pentru că ai acceptat această discuţie vegană şi pentru multitudinea de informaţii, cel puţin pentru mine, foarte valoroasă.

Corina: Şi eu îţi mulţumesc că mi-ai dat ocazia şi mă scuzaţi pentru fâşâielile inerente.

Toate linkurile menționate în podcast cât și celălalte episoade „De la vegan la vegan” se află pe podcast.valvegan.ro. Abonează-te gratuit la newsletter pentru a primi următorul episod din podcastul „De la vegan la vegan” și dacă ai posibilitatea să ne susții proiectul, intră acum pe podcast.valvegan.ro și urmează pașii de pe pagină. Altfel, un share acestui episod în rețelele tale de social media este de real ajutor. Îți place să scrii despre subiecte vegane? Scrie pe valvegan.ro. Mai multe detalii găsești pe website. Să nu uit. Te invit în podcast. Hai să povestim vegan pentru vegani. Trimite un email cu titlu „Vreau un podcast” la podcast@valvegan.ro împreună cu datele tale de contact și un profil de social media. Pe curând! Sunt Valentin și ai ascultat podcastul „De la vegan la vegan”, un proiect valvegan.ro.