Salutări, Valentin Arhanghel aici.
Gazda podcastului De le Vegan la Vegan.
Acesta este un episod BONUS despre de ce lâna nu este vegană.
Chiar dacă există lână de capră, iepure, cămilă sau alt mamifer în acest episod mă refer mai mult la lâna oilor.
Sunt multe persoane care consideră că producerea lânii este o activitate normală și naturală pentru oi.
Aceste persoane susțin că oile nu suferă sau nu mor și de aceea este etic să folosim lâna lor.
Susținând această afirmație forțez o situație imaginativă:
Într-o zi de primăvară o oaie intră într-o frizerie. Se așează pe scaun și este pregătită pentru tuns. I se pune un șorț în jurul gâtului și este întrebată dacă se simte bine, să nu fie prea strâns șnurul șorțului.
Cere un tuns scurt în părți și la spate pentru că vine vara și va fi prea cald pentru ea. După tuns este îmbăiată și aranjată. Iese din frizerie și se întoarce în turmă.
Lâna ei este strânsă și se transformă în peruci sau alte lucruri.
Ar fi cel puțin interesantă această situație însă nu este deloc așa.
Toată lâna care se folosește astăzi provine de la oile domestice de pe lânga casa omului și de la cele din industria fermelor de animale.
În majoritatea cazurilor procesul de recoltare a lânii necesită o manipulare agresivă a oilor, provoacă durere și tăieturi pe pielea oilor.
Nicio oaie nu merge la tuns de bunăvoie.
Oile, ca și celelalte animale crescute industrial, după ce nu mai sunt productive și nu mai dau destulă lână se trimit la abator în tiruri sau pe vapoare.
Indiferent dacă mai au sau nu de trăit ani de zile din viața lor.
Ca orice animal folosit de agroindustrie, abuzurile asupra oilor sunt diferite.
Oile din industria lânii sunt crescute selectiv în mod special pentru a avea pielea mai ridată, astfel încât să producă mai multă lână, ceea ce le face mai vulnerabile la leziuni în timpul tunderii.
O piele mai ridată creează profituri mai mari pentru industrie, impunând în același timp consecințe negative asupra oilor în sine,
ceea ce face din producția de lână un exemplu foarte tipic al modului în care industriile de exploatare a animalelor profită de vulnerabilitățile altora care nu se pot apăra din punct de vedere etic.
Oile care sunt crescute pentru lână se murdăresc foarte tare la fund din cauza excesului de lână.
Se adună muștele la fundul lor iar în timp această zonă se umple cu ouă de muște.
Când această situație apare se practică tăierea zonei din jurul fundului fără calmante, pe viu pentru ca pielea să se cicatrizeze singură.
Dacă această cicatrizarea dureroasă nu funcționează, este o mare posibilitate ca unele oi să moară din cauza infecției provocate de această practică.
Altfel spus, pentru a folosi lâna pentru noi înșine, trebuie să decidem că satisfacerea propriilor dorințe este cumva mai importantă decât drepturile și nevoile altora.
Prin contrast, filosofia veganismului neagă validitatea oricărei linii de gândire care încearcă să justifice abuzul asupra altora pentru propriul nostru câștig.
Pentru a sublinia alte aspecte mai puțin etice folosite pentru obținerea lânii aduc în discuție și faptul că înainte de tundere se recomandă ca oile să nu fie hrănite cel puțin o zi.
Omul este foarte creativ atunci când energia lui este concentrată într-un singur loc.
Și în cazul tunderii oilor omul a descoperit mai multe metode:
- Tunsul manual, efectuat cu foarfeca de tuns;
- Tunsul mecanic, efectuat cu mașini de tuns;
- Tunsul chimic prin administrarea unor substante ciclostatice, care au proprietatea de a opri diviziunea celulară la nivelul stratului generator pilos al oii;
- Tunsul biologic se efectuează prin administrarea unui hormon dermic local;
- și mai nou Tunsul cu robot (mecanic sau cu laser).
Iar în timpul liber unii oameni au transformat tunderea oilor într-un sport. Sport pe care unii fermieri îl doresc înscris la Jocurile Olimpice.
Majoritatea crescătorilor de oi susțin că tunderea oilor este un lucru necesar anual sau chiar de două ori pe an.
Printre argumentele lor este și acela că o fac pentru oi să nu le mai fie cald vara.
Nu știu dacă chiar se gândesc la binele oilor dincolo de util pentru obținerea banilor și foloaselor de pe urma lor dar știu că înainte ca oile să fie tunse pentru prima dată acestea trăiau bine.
Sau mă gândesc și la puținele oi sălbatice care mai există – acestea nu sunt tunse și trăiesc bine și așa.
Dacă într-adevăr avem nevoie de lâna oilor poate o idee ar fi să le tundem când mor de bătrânețe.
Oile au o durată de viață de 10-12 ani. Putem face un fel de îmbălsămare.
Asemănător procesului făcut la moartea oamenilor.
Sau putem aduna lâna rămasă agățată prin tufișuri în urma oilor sau le urmărim când năpârlesc.
Da și oile năpârlesc, mai ales cele care sunt în zone cu patru anotimpuri.
Aceste idei pot fi mai aproape de etică dar nu cred că sunt și profitabile pentru că oaia este unul dintre animalele văzute doar ca utilitate, ca o sursă de producție.
Când alegem să nu mai folosim lâna oilor sau carnea lor întrerupem un circuit plin de suferință care nu este necesar.
Oaia este o ființă și trebuie tratată ca atare.
Surse:
